13: 2 Pune-Mi deoparte ca sfânt pe orice întâi-născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni cât şi dintre dobitoace: este al Meu.
13: 3 Moise a zis poporului: Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, când aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu mână puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mâncaţi pâine dospită.
13: 4 Astăzi ieşiţi, în luna spicelor.
13: 5 Când te va duce Domnul în ţara Canaaniţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor, pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară unde curge lapte şi miere, să ţii următoarea slujbă în luna aceasta.
13: 6 Timp de şapte zile, să mănânci azime; şi în ziua a şaptea, să fie o sărbătoare în cinstea Domnului.
13: 7 În timpul celor şapte zile, să mâncaţi azime; să nu se vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea ţării tale.
13: 8 Să spui atunci fiului tău: Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieşit din Egipt.
13: 9 Să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt.
13: 10 Să ţii porunca aceasta la vremea hotărâtă, din an în an.
13: 11 Când te va aduce Domnul în ţara Canaaniţilor, cum a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi când ţi-o va da,
13: 12 să închini Domnului pe orice întâi-născut, chiar pe orice întâi-născut din vitele, pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului.
13: 13 Să răscumperi cu un miel pe orice întâi-născut al măgăriţei; iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi de asemenea pe orice întâi-născut de parte bărbătească dintre fiii tăi.
13: 14 Şi când te va întreba fiul tău într-o zi: Ce înseamnă lucrul acesta? să-i răspunzi: Prin mâna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei;
13: 15 şi, fiindcă Faraon se încăpăţâna şi nu voia să ne lase să plecăm, Domnul a omorât pe toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului, de la întâii-născuţi ai oamenilor până la întâii-născuţi ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întâi-născut de parte bărbătească, şi răscumpăr pe orice întâi-născut dintre fiii mei.
13: 16 Să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochi; căci prin mâna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.
13: 17 După ce a lăsat Faraon pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara Filistenilor, măcar că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul, şi să se întoarcă în Egipt.
13: 18 Ci Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre marea Roşie. Copiii lui Israel au ieşit înarmaţi din ţara Egiptului.
13: 19 Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi cu voi oasele mele de aici.
13: 20 Au plecat din Sucot, şi au tăbărât la Etam, la marginea pustiei.
13: 21 Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.
13: 22 Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopţii.
