69: 2 Mă afund în noroi, şi nu mă pot ţine; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.
69: 3 Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.
69: 4 Cei ce mă urăsc fără temei, sunt mai mulţi decât perii capului meu; ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă, cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n-am furat.
69: 5 Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse.
69: 6 Să nu rămână de ruşine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!
69: 7 Căci pentru Tine port eu ocara, şi îmi acoperă faţa ruşinea.
69: 8 Am ajuns un străin pentru fraţii mei, şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.
69: 9 Căci râvna Casei Tale mă mănâncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
69: 10 Plâng şi postesc, şi ei mă ocărăsc.
69: 11 Mă îmbrac cu sac, şi ei mă batjocoresc.
69: 12 Cei ce stau la poartă vorbesc de mine, şi cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece.
69: 13 Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!
69: 14 Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!
69: 15 Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adâncul, şi să nu se închidă groapa peste mine!
69: 16 Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine,
69: 17 şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci sunt în necaz: grăbeşte de m-ascultă!
69: 18 Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte-l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!
69: 19 Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi potrivnicii mei sunt înaintea Ta.
69: 20 Ocara îmi rupe inima, şi sunt bolnav; aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mângâietori, şi nu găsesc nici unul.
69: 21 Ei îmi pun fiere în mâncare, şi, când mi-e sete, îmi dau să beau oţet.
69: 22 Să li se prefacă masa într-o cursă, şi liniştea într-un laţ!
69: 23 Să li se întunece ochii, şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!
69: 24 Varsă-Ţi mânia peste ei, şi să-i atingă urgia Ta aprinsă!
69: 25 Pustie să le rămână locuinţa, şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
69: 26 Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.
69: 27 Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n-aibă parte de îndurarea Ta!
69: 28 Să fie şterşi din cartea vieţii, şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!
69: 29 Eu sunt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
69: 30 Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări, şi prin laude Îl voi preamări.
69: 31 Lucrul acesta este mai plăcut Domnului, decât un viţel cu coarne şi copite!
69: 32 Nenorociţii văd lucrul acesta şi se bucură; voi, care căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!
69: 33 Căci Domnul ascultă pe cei săraci, şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.
69: 34 Să-L laude cerurile şi pământul, mările şi tot ce mişună în ele!
69: 35 Căci Dumnezeu va mântui Sionul, şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate în stăpânire;
69: 36 sămânţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.
