31: 2 Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!
31: 3 Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.
31: 4 Scoate-mă din laţul, pe care mi l-au întins vrăjmaşii. Căci Tu eşti Ocrotitorul meu!
31: 5 În mâinile Tale îmi încredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!
31: 6 Eu urăsc pe cei ce se lipesc de idoli deşerţi, şi mă încred în Domnul.
31: 7 Fă-mă să mă înveselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu,
31: 8 şi nu mă vei da în mâinile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.
31: 9 Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare: faţa, sufletul, şi trupul mi s-au topit de întristare;
31: 10 mi se sfârşeşte viaţa în durere, şi anii în suspine. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele, şi-mi putrezesc oasele!
31: 11 Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns de ocară, de mare ocară pentru vecinii mei, şi de groază pentru prietenii mei; cei ce mă văd pe uliţă, fug de mine.
31: 12 Sunt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărâmat.
31: 13 Aud vorbele rele ale multora, văd spaima care domneşte împrejur, când se sfătuiesc ei împreună împotriva mea, şi uneltesc să-mi ia viaţa.
31: 14 Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: Tu eşti Dumnezeul meu!
31: 15 Soarta mea este în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!
31: 16 Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta!
31: 17 Doamne, să nu rămân de ruşine când Te chem. Ci să rămână de ruşine cei răi, şi ei să se pogoare muţi în locuinţa morţilor!
31: 18 Să amuţească buzele mincinoase, care vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit!
31: 19 O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!
31: 20 Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.
31: 21 Binecuvântat să fie Domnul, căci Şi-a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine: parc-aş fi fost într-o cetate întărită.
31: 22 În pornirea mea nechibzuită, ziceam: Sunt izgonit dinaintea Ta! Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, când am strigat spre Tine.
31: 23 Iubiţi dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, şi pedepseşte aspru pe cei mândri.
31: 24 Fiţi tari, şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!
