139: 2 ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul.
139: 3 Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
139: 4 Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
139: 5 Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mâna peste mine.
139: 6 O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.
139: 7 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
139: 8 Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
139: 9 Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
139: 10 şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
139: 11 Dacă voi zice: Cel puţin întunericul mă va acoperi, şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!
139: 12 Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunericul ca lumina.
139: 13 Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:
139: 14 Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
139: 15 Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.
139: 16 Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
139: 17 Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!
139: 18 Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
139: 19 O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă de la mine, oameni setoşi de sânge!
139: 20 Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
139: 21 Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
139: 22 Da, îi urăsc cu o ură desăvârşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
139: 23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile!
139: 24 Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!
