107: 2 Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmaşului,
107: 3 şi pe care i-a strâns din toate ţările: de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la mare.
107: 4 Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nici o cetate, unde să poată locui.
107: 5 Sufereau de foame şi de sete; le tânjea sufletul în ei.
107: 6 Atunci, în strâmtorarea lor au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
107: 7 i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.
107: 8 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
107: 9 Căci el a potolit setea sufletului însetat, şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.
107: 10 Cei ce şedeau în întuneric şi umbra morţii, trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare,
107: 11 pentru că se răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiseră sfatul Celui Preaînalt.
107: 12 El le-a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat.
107: 13 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
107: 14 I-a scos din întuneric şi din umbra morţii, şi le-a rupt legăturile.
107: 15 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
107: 16 Căci El a sfărâmat porţi de aramă, şi a rupt zăvoare de fier.
107: 17 Nebunii, prin purtarea lor vinovată, şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.
107: 18 Sufletul lor se dezgustase de orice hrană, şi erau lângă porţile morţii.
107: 19 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
107: 20 a trimis cuvântul Său şi i-a tămăduit, şi i-a scăpat de groapă.
107: 21 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
107: 22 Să-I aducă jertfe de mulţumiri, şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.
107: 23 Cei ce se pogorâseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari,
107: 24 aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului.
107: 25 El a zis, şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.
107: 26 Se suiau spre ceruri, se pogorau în adânc; sufletul le era pierdut în faţa primejdiei.
107: 27 Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zadarnică le era toată iscusinţa.
107: 28 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
107: 29 A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s-au potolit.
107: 30 Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul dorit.
107: 31 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
107: 32 Să-L înalţe în adunarea poporului, şi să-L laude în adunarea bătrânilor!
107: 33 El preface râurile în pustiu, şi izvoare de apă în pământ uscat,
107: 34 ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei.
107: 35 Tot El preface pustiul în iaz, şi pământul uscat în izvoare de ape.
107: 36 Aşează acolo pe cei flămânzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
107: 37 însămânţează ogoare, sădesc vii, şi-i culeg roadele.
107: 38 El îi binecuvântează, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele.
107: 39 Dacă sunt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă,
107: 40 El varsă dispreţul peste cei mari, şi-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
107: 41 dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş, şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.
107: 42 Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!
107: 43 Cine este înţelept, să ia seama la aceste lucruri, şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.
