84: 2 Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!
84: 3 Până şi pasărea îşi găseşte o casă acolo, şi rândunica un cuib unde îşi pune puii Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!
84: 4 Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude.
84: 5 Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea.
84: 6 Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.
84: 7 Ei merg din putere în putere, şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.
84: 8 Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! (Oprire).
84: 9 Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău!
84: 10 Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii!
84: 11 Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.
84: 12 Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!
