73: 2 Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!
73: 3 Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi.
73: 4 Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.
73: 5 N-au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
73: 6 De aceea mândria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte.
73: 7 Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decât le-ar dori inima.
73: 8 Râd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
73: 9 îşi înalţă gura până la ceruri, şi limba le cutreieră pământul.
73: 10 De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,
73: 11 şi zice: Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?
73: 12 Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
73: 13 Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie:
73: 14 căci în fiecare zi sunt lovit, şi în toate dimineţile sunt pedepsit.
73: 15 Dacă aş zice: Vreau să vorbesc ca ei, iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
73: 16 M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,
73: 17 până ce am intrat în sfântul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
73: 18 Da, Tu-i pui în locuri alunecoase, şi-i arunci în prăpăd.
73: 19 Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năpraznic.
73: 20 Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
73: 21 Când mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
73: 22 eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
73: 23 Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
73: 24 mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
73: 25 Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
73: 26 Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.
73: 27 Căci iată că cei ce se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
73: 28 Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.
