143: 2 Nu intra la judecată cu robul Tău! Căci nici un om viu nu este fără prihană înaintea Ta.
143: 3 Vrăjmaşul îmi urmăreşte sufletul, îmi calcă viaţa în picioare la pământ: mă face să locuiesc în întuneric, ca cei ce au murit de multă vreme.
143: 4 Îmi este mâhnit duhul în mine, îmi este tulburată inima înăuntrul meu.
143: 5 Mi-aduc aminte de zilele de odinioară, mă gândesc la toate lucrările Tale, cuget la lucrarea mâinilor Tale.
143: 6 Îmi întind mâinile spre Tine; îmi suspină sufletul după Tine, ca un pământ uscat.
143: 7 Grăbeşte de m-ascultă, Doamne! Mi se topeşte duhul: nu-mi ascunde Faţa Ta! Căci aş ajunge atunci ca cei ce se pogoară în groapă!
143: 8 Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul.
143: 9 Scapă-mă de vrăjmaşii mei, Doamne, căci la Tine caut adăpost.
143: 10 Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!
143: 11 Pentru Numele Tău, Doamne, înviorează-mă; în dreptatea Ta, scoate-mi sufletul din necaz!
143: 12 În bunătatea Ta, nimiceşte pe vrăjmaşii mei, şi pierde pe toţi potrivnicii sufletului meu, căci eu sunt robul Tău.
