137: 2 În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm harfele.
137: 3 Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cântări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicând: Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!
137: 4 Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?
137: 5 Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!
137: 6 Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
137: 7 Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, care, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: Radeţi-l, radeţi-l din temelii!
137: 8 Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
137: 9 Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi-i va zdrobi de stâncă!
