10: 2 Cel rău, în mândria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi, şi ei cad jertfă curselor urzite de el.
10: 3 Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.
10: 4 Cel rău zice cu trufie: Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu! Iată toate gândurile lui.
10: 5 Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor potrivnicilor lui.
10: 6 El zice în inima lui: Nu mă clatin, în veci sunt scutit de nenorocire!
10: 7 Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi sub limbă are răutate şi fărădelege.
10: 8 Stă la pândă lângă sate, şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pândesc pe cel nenorocit.
10: 9 Stă la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pândă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde, şi-l trage în laţul lui:
10: 10 se îndoaie, se pleacă, şi-i cad săracii în gheare!
10: 11 El zice în inima lui: Dumnezeu uită! Îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea!
10: 12 Scoală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică mâna! Nu uita pe cei nenorociţi!
10: 13 Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?
10: 14 Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.
10: 15 Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!
10: 16 Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sunt nimicite din ţara Lui.
10: 17 Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,
10: 18 ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, şi ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.
