39: 2 Numeri tu lunile în care sunt însărcinate, şi cunoşti tu vremea când nasc?
39: 3 Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.
39: 4 Puii lor prind vlagă şi cresc sub cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.
39: 5 Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură?
39: 6 I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pământul sărac ca locaş.
39: 7 El râde de zarva cetăţilor, şi n-aude strigătele stăpânului, care-l mână.
39: 8 Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.
39: 9 Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
39: 10 Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
39: 11 Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare? Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale?
39: 12 Te laşi tu pe el, pentru căratul roadelor tale, ca să le strângă în aria ta?
39: 13 Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
39: 14 Dar struţoaica îşi încredinţează pământului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.
39: 15 Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare.
39: 16 Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!
39: 17 Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune, şi nu i-a făcut parte de pricepere.
39: 18 Când se scoală şi porneşte, râde de cal şi de călăreţul lui.
39: 19 Tu dai putere calului, şi-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?
39: 20 Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândeşte groaza.
39: 21 Scurmă pământul, şi, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
39: 22 îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
39: 23 Zângăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
39: 24 fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbiţa.
39: 25 La sunetul trâmbiţei parcă zice: Înainte! De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.
39: 26 Oare prin priceperea ta îşi ia uliul zborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
39: 27 Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?
39: 28 El locuieşte în stânci, acolo îşi are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor şi pe vârful munţilor.
39: 29 De acolo descoperă el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
39: 30 Puii lui îi beau sângele; şi acolo unde sunt hoituri, acolo-i şi vulturul.
