3: 2 A luat cuvântul şi a zis:
3: 3 Blestemată să fie ziua în care m-am născut, şi noaptea care a zis: S-a zămislit un copil de parte bărbătească!
3: 4 Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
3: 5 S-o cuprindă întunericul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s-o înspăimânte!
3: 6 Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!
3: 7 Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
3: 8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce ştiu să întărâte Leviatanul;
3: 9 să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
3: 10 Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
3: 11 De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?
3: 12 De ce am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţâţe care să-mi dea lapte?
3: 13 Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni
3: 14 cu împăraţii şi cei mari de pe pământ, care şi-au zidit falnice morminte,
3: 15 cu domnitorii care aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.
3: 16 Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stârpitură îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina!
3: 17 Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
3: 18 Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;
3: 19 cel mai mic şi cel mare sunt tot una acolo, şi robul scapă de stăpânul său.
3: 20 Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă, şi viaţă celor amărâţi la suflet,
3: 21 care aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decât o comoară,
3: 22 care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormântul?
3: 23 Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu din toate părţile?
3: 24 Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.
3: 25 De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!
3: 26 N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.
