26: 2 Cât de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere!
26: 3 Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală!
26: 4 Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine?
26: 5 Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape şi sub locuitorii lor;
26: 6 înaintea Lui locuinţa morţilor este goală, adâncul n-are acoperiş.
26: 7 El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spânzură pământul pe nimic.
26: 8 Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg sub greutatea lor.
26: 9 Acoperă faţa scaunului Său de domnie, şi Îşi întinde norul peste el.
26: 10 A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întuneric.
26: 11 Stâlpii cerului se clatină, şi se înspăimântă la ameninţarea Lui.
26: 12 Prin puterea Lui tulbură marea, prin priceperea Lui îi sfărâmă furia.
26: 13 Suflarea Lui înseninează cerul, mâna Lui străpunge şarpele fugar.
26: 14 Şi acestea sunt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge până la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?
