19: 2 Până când îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvântările voastre?
19: 3 Iată că de zece ori m-aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?
19: 4 Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sunt răspunzător de aceasta.
19: 5 Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sunt vinovat?
19: 6 Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui.
19: 7 Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!
19: 8 Mi-a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspândit întuneric pe cărările mele.
19: 9 M-a despuiat de slava mea, mi-a luat cununa de pe cap,
19: 10 m-a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.
19: 11 S-a aprins de mânie împotriva mea, S-a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.
19: 12 Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum până la mine, şi au tăbărât în jurul cortului meu.
19: 13 A depărtat pe fraţii mei de la mine, şi prietenii mei s-au înstrăinat de mine.
19: 14 Rudele mele m-au părăsit, şi cei mai de aproape ai mei m-au uitat.
19: 15 Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sunt un necunoscut.
19: 16 Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.
19: 17 Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.
19: 18 Până şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.
19: 19 Aceia în care mă încredeam mă urăsc, aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.
19: 20 Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinţi.
19: 21 Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit.
19: 22 De ce mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?
19: 23 Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într-o carte;
19: 24 aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stâncă pe vecie
19: 25 Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pământ.
19: 26 Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.
19: 27 Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.
19: 28 Atunci veţi zice: Pentru ce-l urmăream noi? Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.
19: 29 Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sunt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.
