15: 2 Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vânt de răsărit?
15: 3 Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic, şi prin cuvântări care nu slujesc la nimic?
15: 4 Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.
15: 5 Nelegiuirea ta îţi cârmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.
15: 6 Nu eu, ci gura ta te osândeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.
15: 7 Tu eşti omul care s-a născut întâi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?
15: 8 Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?
15: 9 Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n-o avem şi noi?
15: 10 Între noi sunt peri albi, bătrâni, oameni mai înziliţi decât tatăl tău.
15: 11 Puţin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele care-ţi vorbesc atât de blând?
15: 12 Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?
15: 13 Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mânia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?
15: 14 Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
15: 15 Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,
15: 16 cu cât mai puţin fiinţa urâcioasă şi stricată omul, care bea nelegiuirea ca apa!
15: 17 Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,
15: 18 ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind de la părinţii lor,
15: 19 cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre care nici un străin nu venise încă.
15: 20 Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de care are parte cel nelegiuit.
15: 21 Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
15: 22 El nu trage nădejde să scape de întuneric, vede sabia care-l ameninţă;
15: 23 aleargă încoace şi încolo să caute pâine, ştie că-l aşteaptă ziua întunericului.
15: 24 Necazul şi neliniştea îl înspăimântă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.
15: 25 Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu, s-a împotrivit Celui Atotputernic,
15: 26 şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.
15: 27 Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osânză,
15: 28 şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărâmate.
15: 29 Nu se va mai îmbogăţi, averea nu-i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pământ.
15: 30 Nu va putea ieşi din întuneric, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.
15: 31 Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.
15: 32 Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.
15: 33 Va fi ca o viţă despuiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.
15: 34 Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mânca focul.
15: 35 El zămisleşte răul şi naşte răul: în sânul lui coace roade care-l înşeală.
