7: 2 Călăreţul pe braţul căruia se rezema împăratul a răspuns omului lui Dumnezeu: Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru? Şi Elisei a zis: Vei vedea cu ochii tăi: dar tu nu vei mânca din ele.
7: 3 La intrarea porţii erau patru leproşi, care au zis unul către altul: La ce să şedem aici până vom muri?
7: 4 Dacă ne vom gândi să intrăm în cetate, în cetate este foamete, şi vom muri; şi dacă vom sta aici, de asemenea vom muri. Haidem dar să ne aruncăm în tabăra Sirienilor; dacă ne vor lăsa cu viaţă, vom trăi, iar dacă ne vor omorî, vom muri.
7: 5 Au plecat dar în amurg, să se ducă în tabăra Sirienilor. Şi când au ajuns la intrarea taberei Sirienilor, iată că nu era nimeni.
7: 6 Domnul făcuse să se audă în tabăra Sirienilor un vuiet de care şi un vuiet de cai, vuietul unei mari oştiri, şi îşi ziseseră unul către altul: Împăratul lui Israel a tocmit împotriva noastră pe împăraţii Hetiţilor şi pe împăraţii Egiptenilor, ca să vină să lupte împotriva noastră.
7: 7 Şi s-au sculat şi au luat-o la fugă în amurg. Şi-au lăsat corturile, caii şi măgarii, tabăra aşa cum era şi au fugit ca să-şi scape viaţa.
7: 8 Leproşii, ajungând la intrarea taberei, au pătruns într-un cort, au mâncat şi au băut, au luat din el argint, aur şi haine, şi s-au dus şi le-au ascuns. S-au întors iarăşi, au pătruns într-un alt cort şi au luat şi de acolo lucruri pe care s-au dus şi le-au ascuns.
7: 9 Apoi, şi-au zis unul altuia: Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea şi dacă vom aştepta până la lumina zilei de mâine, vom fie pedepsiţi. Veniţi acum şi haidem să dăm de ştire casei împăratului.
7: 10 Au plecat, şi au chemat pe străjerii de la poarta cetăţii, şi le-au spus aşa: Am intrat în tabăra Sirienilor, şi iată că nu este nimeni, nu se aude nici un glas de om; n-am găsit decât cai legaţi şi măgari legaţi, şi corturile aşa cum erau.
7: 11 Străjerii de la poartă au strigat, şi au trimis vestea aceasta înăuntrul casei împăratului.
7: 12 Împăratul s-a sculat noaptea, şi a zis slujitorilor săi: Vreau să vă spun ce ne fac Sirienii. Fiindcă ştiu că suntem flămânzi, au părăsit tabăra ca să se ascundă în ogoare, şi şi-au zis: Când vor ieşi din cetate, îi vom prinde vii, şi vom intra în cetate.
7: 13 Unul din slujitorii împăratului a răspuns: Să se ia cinci din caii care au mai rămas în cetate, li se va întâmpla doar cum s-a întâmplat la toată mulţimea lui Israel care a mai rămas, toată mulţimea lui Israel care se istoveşte, şi să trimitem să vedem ce se petrece.
7: 14 Au luat două care cu caii lor, şi împăratul a trimis nişte soli pe urmele oştirii Sirienilor, zicând: Duceţi-vă şi vedeţi.
7: 15 S-au dus după ei până la Iordan; şi iată că tot drumul era plin cu haine şi lucruri pe care le aruncaseră Sirienii în goana lor. Solii s-au întors, şi au spus împăratului.
7: 16 Poporul a ieşit, şi a jefuit tabăra Sirienilor. Şi s-a vândut o măsură de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu, după cuvântul Domnului.
7: 17 Împăratul încredinţase paza porţii în mâna călăreţului pe braţul căruia se rezemase atunci. Dar călăreţul acesta a fost călcat în picioare de popor la poartă şi a murit, după cuvântul pe care-l rostise omul lui Dumnezeu, când se pogorâse împăratul la el.
7: 18 Omul lui Dumnezeu spusese atunci împăratului: Mâine, la ceasul acesta, se vor vinde la poarta Samariei două măsuri de orz cu un siclu şi o măsura de floare de făină cu un siclu.
7: 19 Iar călăreţul răspunsese omului lui Dumnezeu: Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru? Şi Elisei zisese: Vei vedea cu ochii tăi; dar tu nu vei mânca din ele.
7: 20 În adevăr aşa i s-a şi întâmplat: a fost călcat în picioare la poartă de popor, şi a murit.
