3: 2 Poporul nu aducea jertfe decât pe înălţimi, căci până pe vremea aceasta nu se zidise încă o casă în Numele Domnului.
3: 3 Solomon iubea pe Domnul, şi se ţinea de obiceiurile tatălui său David. Numai că aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi.
3: 4 Împăratul s-a dus la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălţime. Solomon a adus o mie de arderi de tot pe altar.
3: 5 La Gabaon, Domnul S-a arătat în vis lui Solomon noaptea, şi Dumnezeu i-a zis: Cere ce vrei să-ţi dau.
3: 6 Solomon a răspuns: Tu ai arătat o mare bunăvoinţă faţă de robul Tău David, tatăl meu, pentru că umbla înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă faţă de Tine; i-ai păstrat această mare bunăvoinţă, şi i-ai dat un fiu, care stă pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi.
3: 7 Acum Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească în locul tatălui meu David; şi eu nu sunt decât un tânăr, nu sunt încercat.
3: 8 Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulţimii lui.
3: 9 Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr!
3: 10 Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului.
3: 11 Şi Dumnezeu a zis: Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate,
3: 12 voi face după cuvântul tău. Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n-a fost nimeni înaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine.
3: 13 Mai mult, îţi voi da şi ce n-ai cerut: bogăţii şi slavă, aşa încât în tot timpul vieţii tale nu va fi nici un împărat ca tine.
3: 14 Şi dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi zilele.
3: 15 Solomon s-a deşteptat. Acesta a fost visul. Solomon s-a întors la Ierusalim, şi s-a înfăţişat înaintea chivotului legământului Domnului. A adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire, şi a dat un ospăţ tuturor slujitorilor lui.
3: 16 Atunci au venit două femei curve la împărat, şi s-au înfăţişat înaintea lui.
3: 17 Una din femei a zis: Rogu-mă, domnul meu, eu şi femeia aceasta locuiam în aceeaşi casă, şi am născut lângă ea în casă.
3: 18 După trei zile, femeia aceasta a născut şi ea. Locuiam împreună, nici un străin nu era cu noi în casă, nu eram decât noi amândouă.
3: 19 Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentru că se culcase peste el.
3: 20 Ea s-a sculat pe la mijlocul nopţii, a luat pe fiul meu de lângă mine, pe când dormea roaba ta, şi l-a culcat la sânul ei: iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sânul meu.
3: 21 Dimineaţa, m-am sculat să dau ţâţă copilului; şi iată că era mort. M-am uitat cu luare-aminte la el dimineaţa; şi iată că nu era fiul meu, pe care-l născusem.
3: 22 Cealaltă femeie a zis: Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău cel mort. Dar cea dintâi a răspuns: Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu. Aşa au vorbit ele înaintea împăratului.
3: 23 Împăratul a zis: Una zice: Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort. Şi cealaltă zice: Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.
3: 24 Apoi a adăugat: Aduceţi-mi o sabie. Au adus o sabie înaintea împăratului.
3: 25 Şi împăratul a zis: Tăiaţi în două copilul cel viu, şi daţi o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte.
3: 26 Atunci femeia al cărei copil era viu, a simţit că i se rupe inima pentru copil, şi a zis împăratului: Ah! domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu, şi nu-l omorî! Dar cealaltă a zis: Să nu fie nici al meu nici al tău; tăiaţi-l!
3: 27 Şi împăratul, luând cuvântul, a zis: Daţi celei dintâi copilul cel viu, şi nu-l omorâţi. Ea este mama lui.
3: 28 Tot Israelul a auzit de hotărârea pe care o rostise împăratul. Şi s-au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, povăţuindu-l în judecăţile lui.
