13: 2 Amnon era atât de chinuit din această pricină, încât a căzut bolnav după sora sa Tamar; căci era fecioară, şi-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva.
13: 3 Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret.
13: 4 El i-a zis: Pentru ce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui? Amnon i-a răspuns: Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.
13: 5 Ionadab i-a zis: Culcă-te în pat, şi fă-te bolnav. Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: Dă voie surorii mele Tamar, să vină să-mi dea să mănânc; să-mi pregătească sub ochii mei o mâncare, ca s-o văd şi s-o iau din mâna ei.
13: 6 Amnon s-a culcat şi s-a făcut bolnav. Împăratul a venit să-l vadă, şi Amnon a zis împăratului: Te rog, să vină soru-mea Tamar să facă două turte sub ochii mei şi să le mănânc din mâna ei.
13: 7 David a trimis să spună Tamarei înăuntrul odăilor ei: Du-te în casa fratelui tău Amnon, şi pregăteşte-i o mâncare.
13: 8 Tamar s-a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frământat-o, a pregătit turte înaintea lui, şi le-a copt;
13: 9 luând apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui. Dar Amnon n-a vrut să mănânce. El a zis: Scoateţi pe toată lumea afară. Şi toată lumea a ieşit afară de la el.
13: 10 Atunci Amnon a zis Tamarei: Adu-mi mâncarea în odaie, şi s-o mănânc din mâna ta. Tamar a luat turtele pe care le făcuse, şi le-a dus fratelui său Amnon, în odaie.
13: 11 Pe când i le dădea ea să le mănânce, el a apucat-o şi i-a zis: Vino, soro, şi culcă-te cu mine.
13: 12 Ea i-a răspuns: Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face aşa în Israel; nu face mişelia aceasta.
13: 13 Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Şi tu vei trece drept un mişel în Israel. Acum, vorbeşte, te rog, împăratului, şi nu se va împotrivi să fiu a ta.
13: 14 Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o şi s-a culcat cu ea.
13: 15 Apoi Amnon a urât-o foarte mult, mai mult decât o iubise. Şi i-a zis: Scoală-te, şi du-te!
13: 16 Ea i-a răspuns: Nu mai mări răul pe care l-ai făcut, izgonindu-mă.
13: 17 El n-a vrut s-o asculte şi, chemând băiatul care-i slujea, a zis: Izgoneşte de la mine pe femeia aceasta, scoate-o afară, şi încuie uşa după ea!
13: 18 Ea avea o rochie pestriţă; căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului, câtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară, şi a încuiat uşa după ea.
13: 19 Tamar şi-a presărat cenuşă pe cap, şi şi-a sfâşiat haina pestriţă; a pus mâna în cap, şi a plecat ţipând.
13: 20 Fratele ei Absalom, i-a zis: A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta. Şi Tamar, nemângâiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom.
13: 21 Împăratul David a aflat toate aceste lucruri, şi s-a mâniat foarte tare.
13: 22 Absalom n-a vorbit nici bine nici rău cu Amnon; dar a început să-l urască, pentru că necinstise pe sora sa Tamar.
13: 23 După doi ani, pe când Absalom avea tunsul oilor la Baal-Haţor, lângă Efraim, a poftit pe toţi fiii împăratului.
13: 24 Absalom s-a dus la împărat, şi a zis: Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul şi slujitorii lui la robul tău.
13: 25 Şi împăratul a zis lui Absalom: Nu, fiule, nu vom veni toţi, ca să nu-ţi fie greu. Absalom a stăruit de el; dar împăratul n-a vrut să se ducă, şi l-a binecuvântat.
13: 26 Absalom a zis: Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi. Împăratul i-a răspuns: Pentru ce să vină el cu tine?
13: 27 În urma stăruinţelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon şi toţi fiii săi.
13: 28 Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: Luaţi seama când se va înveseli inima lui Amnon de vin, şi când vă voi zice: Loviţi pe Amnon! atunci să-l omorâţi; să nu vă temeţi de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari, şi arătaţi-vă oameni de inimă!
13: 29 Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii împăratului s-au sculat, au încălecat fiecare pe catârul lui, şi au fugit.
13: 30 Pe când erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom, a ucis pe toţii fiii împăratului, şi că n-a mai rămas nici unul din ei.
13: 31 Împăratul s-a sculat, şi-a rupt hainele, şi s-a culcat pe pământ, şi toţi slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfâşiate.
13: 32 Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David, a luat cuvântul şi a zis: Să nu creadă domnul meu că toţi tinerii, fiii împăratului, au fost ucişi, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărâri a lui Absalom, din ziua când Amnon a necinstit pe sora sa Tamar.
13: 33 Să nu se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gândul că toţi fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.
13: 34 Absalom a fugit. Şi tânărul pus de strajă a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte.
13: 35 Ionadab a zis împăratului: Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adevereşte ce spunea robul tău.
13: 36 Pe când isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul, şi au plâns; şi împăratul şi toţi slujitorii lui au plâns mult.
13: 37 Absalom fugise, şi s-a dus la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheşurului. Şi David jelea în fiecare zi pe fiul său.
13: 38 Absalom a stat trei ani la Gheşur, unde se dusese, după ce fugise.
13: 39 Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mângâiase de moartea lui Amnon.
