37: 2 Iată istoria lui Iacov. Iosif, la vârsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.
37: 3 Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrâneţe; şi i-a făcut o haină pestriţă.
37: 4 Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toţi, şi au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nici o vorbă prietenească.
37: 5 Iosif a visat un vis, şi l-a istorisit fraţilor săi, care l-au urât şi mai mult.
37: 6 El le-a zis: Ia ascultaţi ce vis am visat!
37: 7 Noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; şi iată că snopul meu s-a ridicat şi a stat în picioare; iar snopii voştri l-au înconjurat, şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.
37: 8 Fraţii lui i-au zis: Doar n-ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n-ai să ne cârmuieşti tu pe noi? Şi l-au urât şi mai mult, din pricina visurilor lui şi din pricina cuvintelor lui.
37: 9 Iosif a mai visat un alt vis, şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: Am mai visat un vis! Soarele, luna, şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pământ înaintea mea.
37: 10 L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat, şi i-a zis: Ce înseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta şi fraţii tăi, să ne aruncăm cu faţa la pământ înaintea ta?
37: 11 Fraţii săi au început să-l pizmuiască; dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.
37: 12 Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.
37: 13 Israel a zis lui Iosif: Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei. Iată-mă, sunt gata, a răspuns el.
37: 14 Israel i-a zis: Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sunt sănătoşi, şi dacă oile sunt bine; şi adu-mi veşti. L-a trimis astfel din valea Hebronului şi Iosif a ajuns la Sihem.
37: 15 Pe când rătăcea pe câmp, l-a întâlnit un om. Omul acela l-a întrebat: Ce cauţi?
37: 16 Caut pe fraţii mei, a răspuns Iosif; spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?
37: 17 Şi omul acela a zis: Au plecat de aici; căci i-am auzit spunând: Haidem la Dotan. Iosif s-a dus după fraţii săi, şi i-a găsit la Dotan.
37: 18 Ei l-au zărit de departe, şi până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare.
37: 19 Ei au zis unul către altul: Iată că vine făuritorul de visuri!
37: 20 Veniţi acum, să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică, şi vom vedea ce se va alege de visurile lui.
37: 21 Ruben a auzit lucrul acesta, şi l-a scos din mâinile lor. El a zis: Să nu-i luăm viaţa!
37: 22 Ruben le-a zis: Să nu vărsaţi sânge; ci mai bine aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustie, şi nu puneţi mâna pe el. Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor, şi să-l aducă înapoi la tatăl său.
37: 23 Când a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el.
37: 24 L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.
37: 25 Apoi au şezut să mănânce. Ridicându-şi ochii, au văzut o ceată de Ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător şi smirnă, pe care le duceau în Egipt.
37: 26 Atunci Iuda a zis fraţilor săi: Ce vom câştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem sângele?
37: 27 Veniţi mai bine să-l vindem Ismaeliţilor, şi să nu punem mâna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră. Şi fraţii lui l-au ascultat.
37: 28 La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă, şi l-au vândut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt.
37: 29 Ruben s-a întors la groapă; şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi-a rupt hainele,
37: 30 s-a întors la fraţii săi, şi a zis: Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?
37: 31 Ei au luat atunci haina lui Iosif; şi junghiind un ţap, i-au muiat haina în sânge.
37: 32 Au trimis tatălui lor haina cea pestriţă, punând să-i spună: Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.
37: 33 Iacov a cunoscut-o, şi a zis: Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!
37: 34 Şi şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe coapse, şi a jelit multă vreme pe fiul său.
37: 35 Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să-l mângâie; dar el nu voia să primească nici o mângâiere, ci zicea: Plângând mă voi pogorî la fiul meu în locuinţa morţilor. Şi plângea astfel pe fiul său.
37: 36 Madianiţii l-au vândut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, şi anume căpetenia străjerilor.
