20: 2 Ionatan i-a răspuns: Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face nici un lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de ştire; pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.
20: 3 David a zis iarăşi, jurând: Tatăl tău ştie bine că am căpătat trecere înaintea ta, şi va fi zis: Să nu ştie Ionatan, căci s-ar întrista. Dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu este decât un pas între mine şi moarte.
20: 4 Ionatan a zis lui David: Pentru tine voi face tot ce vei vrea.
20: 5 Şi David i-a răspuns: Iată că mâine este lună nouă, şi ar trebui să şed să mănânc cu împăratul; lasă-mă să mă duc, şi să mă ascund în câmpii până în seara zilei a treia.
20: 6 Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: David m-a rugat să-l las să se ducă până la Betleem în cetatea lui, pentru că acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an.
20: 7 Şi dacă va zice: Bine! atunci robul tău n-are nimic de temut; dar dacă-l va apuca mânia, să ştii că pieirea mea este lucru hotărât din partea lui.
20: 8 Arată-ţi dar dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un legământ înaintea Domnului. Şi dacă este vreo nelegiuire în mine, ia-mi tu viaţa, de ce să mă mai duci până la tatăl tău?
20: 9 Ionatan i-a zis: Departe de tine gândul să nu-ţi dau de ştire, dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărât din partea tatălui meu şi ameninţă să te ajungă!
20: 10 David a zis lui Ionatan: Cine-mi va da de ştire dacă tatăl tău ţi-ar răspunde cu asprime?
20: 11 Şi Ionatan a zis lui David: Vino, să ieşim pe câmp. Şi au ieşit amândoi pe câmp.
20: 12 Ionatan a zis lui David: Iau martor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mâine sau poimâine; şi de va gândi bine de David,
20: 13 Domnul să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimite pe nimeni să-ţi dea de ştire! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ţi facă rău, iarăşi îţi voi da de ştire, şi te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace; şi Domnul să fie cu tine, cum a fost cu tatăl meu!
20: 14 Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului; şi dacă voi muri,
20: 15 să nu îţi îndepărtezi niciodată bunătatea faţă de casă mea, nici chiar când Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmaşii lui David de pe faţa pământului.
20: 16 Căci Ionatan a făcut legământ cu casa lui David! Domnul să se răzbune pe vrăjmaşii lui David!
20: 17 Ionatan a întărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul lui.
20: 18 Ionatan i-a zis: Mâine este luna nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol.
20: 19 Să te pogori a treia zi până în fundul locului în care te ascunsesei în ziua când cu întâmplarea aceea, şi să rămâi lângă piatra Ezel.
20: 20 Eu voi trage trei săgeţi înspre piatra aceasta, ca şi când aş lovi la ţintă.
20: 21 Şi voi trimite un tânăr, şi-i voi zice: Du-te de găseşte săgeţile! Dacă-i voi zice: Iată că săgeţile sunt dincoace de tine, ia-le! atunci să vii, căci este pace pentru tine, şi n-ai să te temi de nimic, viu este Domnul!
20: 22 Dar dacă voi zice tânărului: Iată că săgeţile sunt dincolo de tine! atunci să pleci, căci Domnul te trimite.
20: 23 Domnul este martor pe vecie pentru cuvântul pe care ni l-am dat unul altuia.
20: 24 David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă, şi împăratul a luat loc la ospăţ ca să mănânce.
20: 25 Împăratul a şezut ca de obicei pe scaunul lui lângă perete. Ionatan s-a sculat, şi Abner a şezut lângă Saul; dar locul lui David a rămas gol.
20: 26 Saul n-a zis nimic în ziua aceea; căci, zicea el, s-a întâmplat: el nu este curat, negreşit nu este curat.
20: 27 A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Şi Saul a zis fiului său Ionatan: Pentru ce n-a venit fiul lui Isai la masă nici ieri nici azi?
20: 28 Ionatan a răspuns lui Saul: David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem.
20: 29 El a zis: Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, şi fratele meu mi-a spus lucrul acesta; deci dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd fraţii. Pentru aceea n-a venit la masa împăratului.
20: 30 Atunci Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan, şi i-a zis: Fiu rău şi neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre ruşinea ta şi spre ruşinea mamei tale?
20: 31 Căci câtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu va fi linişte nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Şi acum trimite să-l caute, şi să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte.
20: 32 Ionatan a răspuns tatălui său Saul, şi i-a zis: Pentru ce să fie omorât? Ce a făcut?
20: 33 Şi Saul şi-a îndreptat suliţa spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înţeles că era lucru hotărât din partea tatălui său să omoare pe David.
20: 34 S-a sculat de la masă într-o mânie aprinsă, şi n-a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi; căci era mâhnit din pricina lui David, pentru că tatăl său îl ocărâse.
20: 35 A doua zi de dimineaţă, Ionatan s-a dus pe câmp în locul în care se învoise cu David, şi era însoţit de un băieţaş.
20: 36 El i-a zis: Dă fuga şi găseşte săgeţile pe care le voi trage. Băiatul a alergat, şi Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el.
20: 37 Când a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: Iată că săgeata este dincolo de tine.
20: 38 I-a strigat iarăşi: Iute, grăbeşte-te, nu te opri! Şi băiatul lui Ionatan a strâns săgeţile, şi s-a întors la stăpânul lui.
20: 39 Băiatul nu ştia nimic: numai Ionatan şi David înţelegeau lucrul acesta.
20: 40 Ionatan a dat băiatului armele, şi i-a zis: Du-te şi du-le în cetate.
20: 41 După plecarea băiatului, David s-a sculat din partea de miazăzi, apoi s-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrăţişat şi au plâns împreună. David mai ales se prăpădea plângând.
20: 42 Şi Ionatan a zis lui David: Du-te în pace, acum când am jurat amândoi, în Numele Domnului, zicând: Domnul să fie pe vecie între mine şi tine, între sămânţa mea şi sămânţa ta! David s-a sculat şi a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.
