6: 2 O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.
6: 3 Isus S-a suit pe munte, şi şedea acolo cu ucenicii Săi.
6: 4 Paştele, praznicul Iudeilor, erau aproape.
6: 5 Isus Şi-a ridicat ochii, şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?
6: 6 Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă.
6: 7 Filip i-a răspuns: Pâinile, pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei, n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.
6: 8 Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
6: 9 Este aici un băieţel, care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâţia?
6: 10 Isus a zis: Spuneţi oamenilor să şadă jos. În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii.
6: 11 Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit.
6: 12 După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: Strângeţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.
6: 13 Le-au adunat deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărâmiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi.
6: 14 Oamenii aceia, când au văzut minunea, pe care o făcuse Isus, ziceau: Cu adevărat, acesta este prorocul cel aşteptat în lume.
6: 15 Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.
6: 16 Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării.
6: 17 S-au suit într-o corabie, şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei.
6: 18 Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată.
6: 19 După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat.
6: 20 Dar Isus le-a zis: Eu sunt, nu vă temeţi!
6: 21 Voiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
6: 22 Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie, şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.
6: 23 A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu.
6: 24 Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea, şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus.
6: 25 Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: Învăţătorule, când ai venit aici?
6: 26 Drept răspuns, Isus le-a zis: Adevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea, şi v-aţi săturat.
6: 27 Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa veşnică, şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuşi Dumnezeu, pe el L-a însemnat cu pecetea Lui.
6: 28 Ei I-au zis: Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?
6: 29 Isus le-a răspuns: Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela, pe care L-a trimis El.
6: 30 Ce semn faci Tu, deci, I-au zis ei, ca să-l vedem, şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?
6: 31 Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: Le-a dat să mănânce pâine din cer.
6: 32 Isus le-a zis: Adevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer;
6: 33 căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţa.
6: 34 Doamne, I-au zis ei, dă-ne totdeauna această pâine.
6: 35 Isus le-a zis: Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată.
6: 36 Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi.
6: 37 Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară:
6: 38 căci M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
6: 39 Şi voia Celui ce M-a trimis, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l învii în ziua de apoi.
6: 40 Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
6: 41 Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: Eu sunt pâinea care s-a pogorât din cer.
6: 42 Şi ziceau: Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: Eu M-am pogorât din cer?
6: 43 Isus le-a răspuns: Nu cârtiţi între voi.
6: 44 Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
6: 45 În proroci este scris: Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu. Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl, şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine.
6: 46 Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.
6: 47 Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viaţa veşnică.
6: 48 Eu sunt Pâinea vieţii.
6: 49 Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, şi au murit.
6: 50 Pâinea, care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea, şi să nu moară.
6: 51 Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.
6: 52 La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei, şi ziceau: Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?
6: 53 Isus le-a zis: Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.
6: 54 Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
6: 55 Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.
6: 56 Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.
6: 57 După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine.
6: 58 Astfel este pâinea, care s-a pogorât din cer, nu ca mana, pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă pâinea aceasta, va trăi în veac.
6: 59 Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.
6: 60 Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?
6: 61 Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?
6: 62 Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?
6: 63 Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă.
6: 64 Dar sunt unii din voi care nu cred. Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred, şi cine era cel ce avea să-L vândă.
6: 65 Şi a adăugat: Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.
6: 66 Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El.
6: 67 Atunci Isus a zis celor doisprezece: Voi nu vreţi să vă duceţi?
6: 68 Doamne, I-a răspuns Simon Petru, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.
6: 69 Şi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.
6: 70 Isus le-a răspuns: Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac.
6: 71 Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece.
