24: 2 Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,
24: 3 au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus.
24: 4 Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare.
24: 5 Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?
24: 6 Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galilea,
24: 7 când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie.
24: 8 Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.
24: 9 La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
24: 10 Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte, care erau împreună cu ele.
24: 11 Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, şi nu le credeau.
24: 12 Dar Petru s-a sculat, şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat, şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.
24: 13 În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;
24: 14 şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
24: 15 Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei.
24: 16 Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.
24: 17 El le-a zis: Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum? Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.
24: 18 Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?
24: 19 Ce? le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.
24: 20 Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte, şi L-au răstignit?
24: 21 Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.
24: 22 Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,
24: 23 nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.
24: 24 Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.
24: 25 Atunci Isus le-a zis: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!
24: 26 Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?
24: 27 Şi a început de la Moise, şi de la toţi prorocii, şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
24: 28 Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.
24: 29 Dar ei au stăruit de El, şi au zis: Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut. Şi a intrat să rămână cu ei.
24: 30 Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o, şi le-a dat-o.
24: 31 Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
24: 32 Şi au zis unul către altul: Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?
24: 33 S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,
24: 34 şi zicând: A înviat Domnul cu adevărat, şi S-a arătat lui Simon.
24: 35 Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.
24: 36 Pe când vorbeau ei astfel, însuşi Isus a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: Pace vouă!
24: 37 Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.
24: 38 Dar El le-a zis: Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?
24: 39 Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.
24: 40 (Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.)
24: 41 Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, şi se mirau, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare?
24: 42 I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere.
24: 43 El le-a luat, şi a mâncat înaintea lor.
24: 44 Apoi le-a zis: Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.
24: 45 Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.
24: 46 Şi le-a zis: Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învie a treia zi dintre cei morţi.
24: 47 Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.
24: 48 Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.
24: 49 Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.
24: 50 El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile, şi i-a binecuvântat.
24: 51 Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer.
24: 52 După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.
24: 53 Şi tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.
