27: 2 După ce L-au legat, L-au dus şi L-au dat în mâna dregătorului Pilat din Pont.
27: 3 Atunci Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor,
27: 4 şi a zis: Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat. Ce ne pasă nouă? i-au răspuns ei. Treaba ta.
27: 5 Iuda a aruncat arginţii în Templu, şi s-a dus de s-a spânzurat.
27: 6 Preoţii cei mai de seamă au strâns arginţii, şi au zis: Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preţ de sânge.
27: 7 Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia Ţarina olarului, ca loc pentru îngroparea străinilor.
27: 8 Iată de ce ţarina aceea a fost numită până în ziua de azi: Ţarina sângelui.
27: 9 Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice: Au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit unii din fiii lui Israel;
27: 10 şi i-au dat pe Ţarina olarului, după cum îmi poruncise Domnul.
27: 11 Isus S-a înfăţişat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: Eşti Tu Împăratul Iudeilor? Da, i-a răspuns Isus, sunt.
27: 12 Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor.
27: 13 Atunci Pilat I-a zis: N-auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?
27: 14 Isus nu i-a răspuns la nici un cuvânt, aşa că se mira foarte mult dregătorul.
27: 15 La fiecare praznic al Paştelor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemniţat, pe care-l voiau ei.
27: 16 Pe atunci aveau un întemniţat vestit, numit Baraba.
27: 17 Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: Pe care voiţi să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care se numeşte Hristos?
27: 18 Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui.
27: 19 Pe când sta Pilat pe scaun la judecată, nevasta sa a trimis să-i spună: Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina lui.
27: 20 Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.
27: 21 Dregătorul a luat cuvântul, şi le-a zis: Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobozesc? Pe Baraba, au răspuns ei.
27: 22 Pilat le-a zis: Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Hristos? Să fie răstignit, i-au răspuns cu toţii.
27: 23 Dregătorul a zis: Dar ce rău a făcut? Ei au început să strige şi mai tare: Să fie răstignit!
27: 24 Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului, şi a zis: Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!
27: 25 Şi tot norodul a răspuns: Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.
27: 26 Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit.
27: 27 Ostaşii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu, şi au adunat în jurul Lui toată ceata ostaşilor.
27: 28 L-au dezbrăcat de hainele Lui, şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie.
27: 29 Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îşi băteau joc de El, şi ziceau: Plecăciune, Împăratul Iudeilor!
27: 30 Şi scuipau asupra Lui, şi luau trestia şi-L băteau în cap.
27: 31 După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui, şi L-au dus să-L răstignească.
27: 32 Pe când ieşeau afară din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Isus.
27: 33 Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: Locul căpăţânii,
27: 34 I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea.
27: 35 După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.
27: 36 Apoi au şezut jos, şi-L păzeau.
27: 37 Şi I-au scris deasupra capului vina: Acesta este Isus, Împăratul Iudeilor.
27: 38 Împreună cu El, au fost răstigniţi doi tâlhari: unul la dreapta şi celălalt la stânga Lui.
27: 39 Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap,
27: 40 şi ziceau: Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!
27: 41 Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El, şi ziceau:
27: 42 Pe alţii i-a mântuit iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, şi vom crede în El!
27: 43 S-a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!
27: 44 Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El, îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură.
27: 45 De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara.
27: 46 Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: Eli, Eli, Lama Sabactani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?
27: 47 Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: Strigă pe Ilie!
27: 48 Şi îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie, şi i-a dat să bea.
27: 49 Dar ceilalţi ziceau: Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.
27: 50 Isus a strigat iarăşi cu glas tare, şi Şi-a dat duhul.
27: 51 Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,
27: 52 mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră, au înviat.
27: 53 Ei au ieşit din morminte, după învierea lui, au intrat în sfânta cetate, şi s-au arătat multora.
27: 54 Sutaşul, şi cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare, şi au zis: Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!
27: 55 Acolo erau şi multe femei, care priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galilea, ca să-I slujească.
27: 56 Între ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedei.
27: 57 Spre seară, a venit un om bogat din Arimatea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus.
27: 58 El s-a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea.
27: 59 Iosif a luat trupul, l-a înfăşurat într-o pânză curată de in,
27: 60 şi l-a pus într-un mormânt nou al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului, şi a plecat.
27: 61 Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau acolo, şi şedeau în faţa mormântului.
27: 62 A doua zi care vine după ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi Fariseii, s-au dus împreună la Pilat,
27: 63 şi i-au zis: Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: După trei zile voi învia.
27: 64 Dă poruncă dar ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul, şi să spună norodului: A înviat din morţi! Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.
27: 65 Pilat le-a zis: Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.
27: 66 Ei au plecat, şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă.
