5: 1 Am ridicat din nou ochii, şi m-am uitat, şi iată că era un sul de carte, care zbura.
5: 2 El m-a întrebat: Ce vezi? Eu am răspuns: Văd un sul de carte zburând; are o lungime de douăzeci de coţi, şi o lăţime de zece coţi.
5: 3 Şi el mi-a zis: Acesta este blestemul care este peste toată ţara; căci, după cum este scris pe el, orice hoţ, şi oricine jură strâmb va fi nimicit cu desăvârşire de aici.
5: 4 Îl trimit zice Domnul oştirilor, ca să intre în casa hoţului şi a celui ce jură strâmb în Numele Meu, ca să rămână în casa aceea, şi s-o mistuie împreună cu lemnele şi pietrele ei.
5: 5 Îngerul, care vorbea cu mine, a înaintat, şi mi-a zis: Ridică ochii, şi priveşte ce iese de acolo.
5: 6 Eu am răspuns: Ce este aceasta? Şi el a zis: Iese efa. Şi a adăugat: Aceasta este nelegiuirea lor în toată ţara.
5: 7 Şi iată că se ridica un talant de plumb, şi în mijlocul efei, şedea o femeie.
5: 8 El a zis: Aceasta este nelegiuirea! Şi i-a dat brânci în efă, şi a aruncat bucata de plumb peste gura efei.
5: 9 Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că s-au arătat două femei. În aripile lor sufla vântul: ele aveau aripi ca ale cocostârcului. Au ridicat efa între pământ şi cer.
5: 10 Atunci am întrebat pe îngerul, care vorbea cu mine: Unde duc ele efa?
5: 11 El mi-a răspuns: Se duc să-i zidească o casă în ţara Şinear, ca să fie aşezată acolo şi să rămână pe locul ei.