2: 2 Dacă poftesc ogoare, pun mâna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om şi casa lui, pe om şi moştenirea lui.
2: 3 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: Iată, Eu am de gând să aduc o nenorocire împotriva acestui leat de oameni, de care nu vă veţi feri grumazii, şi nu veţi mai umbla cu capul atât de sus, căci vremurile vor fi rele.
2: 4 În ziua aceea, veţi ajunge de pomină, veţi boci, şi veţi zice: S-a isprăvit! Suntem pustiiţi cu desăvârşire! Partea de moştenire a poporului meu trece în mâna altuia! Vai! cum mi-o ia! Ogoarele noastre le împarte vrăjmaşului!
2: 5 De aceea nu vei avea pe nimeni care să întindă frânghia de măsurat pentru sorţul tău, în adunarea Domnului.
2: 6 Nu prorociţi! zic ei. Să nu se prorocească asemenea lucruri. Căci altminteri ocările nu mai încetează!
2: 7 Este Domnul atât de grabănic la mânie, casa lui Iacov? Acesta este felul Lui de a lucra? Da, cuvintele Mele sunt prielnice celui ce umblă cu neprihănire!
2: 8 De multă vreme poporul Meu este socotit de Mine ca vrăjmaş; voi răpiţi mantaua de pe hainele celor ce trec liniştiţi şi n-au gust de război.
2: 9 Voi izgoniţi din casele lor iubite pe femeile poporului Meu, luaţi pentru totdeauna podoaba Mea de la copiii lor.
2: 10 Sculaţi-vă, şi plecaţi, căci aici nu este odihnă pentru voi; căci din pricina spurcăciunii, vor fi dureri, dureri puternice.
2: 11 Da, dacă ar veni un om cu vânt şi minciuni, şi ar zice: Îţi voi proroci despre vin, şi despre băuturi tari! acela ar fi un proroc pentru poporul acesta!
2: 12 Te voi strânge în întregime, Iacove! Voi strânge rămăşiţa lui Israel, îi voi aduna ca pe nişte oi dintr-un staul, ca pe o turmă în păşunea ei, aşa că va fi o mare zarvă de oameni.
2: 13 Cel ce va face spărtura se va sui înaintea lor; vor face spărtura, vor trece pe poartă şi vor ieşi pe ea; împăratul lor va merge înaintea lor, şi Domnul va fi în fruntea lor.
