5: 2 Chiar când zic: Viu este Domnul! ei jură strâmb.
5: 3 Doamne, nu văd ochii Tăi adevărul? Tu-i loveşti şi ei nu simt nimic; îi nimiceşti, şi nu vor să ia învăţătură; iau o înfăţişare mai tare decât stânca, nu vor să se întoarcă la Tine.
5: 4 Eu ziceam: Numai cei mici sunt aşa; ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!
5: 5 Mă voi duce deci la cei mari, şi le voi vorbi; căci ei cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor! Dar toţi au sfărâmat jugul, şi au rupt legăturile.
5: 6 De aceea îi omoară leul din pădure, şi-i nimiceşte lupul din pustie. Stă la pândă pardosul înaintea cetăţilor lor: toţi cei ce vor ieşi din ele vor fi sfâşiaţi; căci fărădelegile lor sunt multe, abaterile lor s-au înmulţit!
5: 7 Cum să te iert? zice Domnul Copiii tăi M-au părăsit, şi jură pe dumnezei care n-au fiinţă. Şi după ce le-am primit jurămintele, se dedau la preacurvie, şi aleargă cu grămada în casa curvei!
5: 8 Ca nişte cai bine hrăniţi, care aleargă încoace şi încolo, fiecare nechează după nevasta aproapelui său.
5: 9 Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor?
5: 10 Suiţi-vă pe zidurile ei şi dărâmaţi, dar nu nimiciţi de tot! Luaţi-i butucii aceştia, căci nu sunt ai Domnului!
5: 11 Căci casa lui Israel şi casa lui Iuda Mi-au fost necredincioase, zice Domnul.
5: 12 Ei tăgăduiesc pe Domnul şi zic: Nu este El! Şi nu va veni nenorocirea peste noi; nu vom vedea nici sabia nici foametea.
5: 13 Prorocii sunt vânt, şi nu Dumnezeu vorbeşte în ei. Aşa să li se facă şi lor!
5: 14 De aceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: Pentru că aţi zis lucrul acesta, iată, Cuvântul Meu îl fac foc în gura ta, şi poporul acesta lemne, ca să-i ardă focul acesta.
5: 15 Iată, aduc de departe un neam împotriva voastră, casă a lui Israel, zice Domnul un neam tare, un neam străvechi, un neam a cărui limbă n-o cunoşti, şi ale cărui vorbe nu le pricepi.
5: 16 Tolba lui cu săgeţi este ca un mormânt deschis; toţi sunt nişte viteji.
5: 17 El îţi va mânca secerişul şi pâinea, îţi va mânca fiii şi fiicele, îţi va mânca oile şi boii, îţi va mânca via şi smochinul; şi îţi va trece prin sabie cetăţile întărite, în care te încrezi.
5: 18 Dar, şi în zilele acelea, zice Domnul, nu vă voi nimici de tot.
5: 19 Dacă veţi întreba atunci: Pentru ce ne-a făcut toate acestea Domnul, Dumnezeul nostru? Aşa le vei răspunde: După cum voi M-aţi părăsit şi aţi slujit unor dumnezei străini în ţara voastră, tot aşa, acum veţi sluji unor străini într-o ţară care nu este a voastră!
5: 20 Spuneţi lucrul acesta casei lui Iacov, vestiţi-l în Iuda, şi ziceţi:
5: 21 Ascultaţi lucrul acesta, popor fără minte, şi fără inimă, care are ochi şi nu vede, urechi şi n-aude!
5: 22 Nu voiţi să vă temeţi de Mine, zice Domnul, nu voiţi să tremuraţi înaintea Mea? Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar veşnic, pe care nu trebuie să-l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se înfurie, totuşi sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec.
5: 23 Poporul acesta însă are o inimă dârză şi răzvrătită; se răscoală, şi pleacă,
5: 24 şi nu zic în inima lor: Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, care dă ploaie la vreme, ploaie timpurie şi târzie, şi ne păstrează săptămânile hotărâte pentru seceriş.
5: 25 Din pricina nelegiuirilor voastre n-au loc aceste orânduiri, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăţi.
5: 26 Căci în poporul Meu sunt oameni răi; ei pândesc ca păsărarul care întinde laţuri, întind curse, şi prind oameni.
5: 27 Cum se umple o colivie de păsări, aşa se umplu casele lor prin vicleşug; aşa ajung ei puternici şi bogaţi.
5: 28 Se îngraşă, lucesc de grăsime; întrec orice măsură în rău, nu apără pricina, pricina orfanului, ca să le meargă bine, nu fac dreptate celor lipsiţi.
5: 29 Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor?
5: 30 Grozave lucruri, urâcioase lucruri se fac în ţară.
5: 31 Prorocii prorocesc neadevăruri, preoţii stăpânesc cu ajutorul lor, şi poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veţi face la urmă?
