48: 2 S-a dus fala Moabului, la Hesbon i se pune la cale pieirea: Haidem, să-l nimicim din mijlocul neamurilor! Şi tu vei fi nimicit Madmenule, sabia va merge după tine!
48: 3 Se aud strigăte din Horonaim: prăpăd şi nimicire!
48: 4 Moabul este zdrobit! Chiar şi cei mici ai lui strigă.
48: 5 Căci într-un plâns necurmat suie suişul Luhitului, şi se aud strigăte de durere la pogorâşul Horonaimului, din pricina nimicirii!
48: 6 Fugiţi, scăpaţi-vă viaţa, şi fiţi ca un nevoiaş desţărat în pustie!
48: 7 Căci, pentru că te-ai încrezut în faptele şi în vistieriile tale, vei fi luat şi tu, şi Chemoşul va merge în robie, cu preoţii şi căpeteniile lui.
48: 8 Pustiitorul va intra în fiecare cetate, şi nici o cetate nu va scăpa. Valea va pieri şi câmpia va fi nimicită, cum a spus Domnul.
48: 9 Daţi aripi Moabului, să plece în zbor! Cetăţile lui sunt prefăcute în pustie, nu vor mai avea locuitori.
48: 10 Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului, blestemat să fie cel ce îşi opreşte sabia de la măcel!
48: 11 Moabul, era netulburat din tinereţea lui, şi se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul, şi nu era dus în robie. De aceea i s-a păstrat gustul, şi nu i s-a schimbat mirosul.
48: 12 De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi trimite oameni care-l vor pritoci; îi vor goli vasele şi vor face să-i pleznească burdufurile.
48: 13 Moabul va fi dat de ruşine cu Chemoş, cum a fost dat de ruşine casa lui Israel cu Betel, în care îşi punea încrederea.
48: 14 Cum puteţi să ziceţi: Suntem viteji, ostaşi gata de luptă?
48: 15 Moabul este pustiit, cetăţile lui se înalţă în fum, floarea tinerimii lui este înjunghiată, zice Împăratul, al cărui Nume este Domnul oştirilor.
48: 16 Pieirea Moabului este aproape să vină, nenorocirea lui vine în graba mare.
48: 17 Bociţi-l, toţi cei ce-l înconjuraţi, toţi care-i cunoaşteţi numele! Şi ziceţi: Cum a fost sfărâmat acest puternic toiag de cârmuire, acest toiag măreţ!
48: 18 Pogoară-te din locaşul slavei, şezi jos pe pământul uscat, locuitoare, fiica Dibonului! Căci pustiitorul Moabului se suie împotriva ta, şi-ţi nimiceşte cetăţuile.
48: 19 Stai pe drum şi pândeşte, locuitoarea Aroerului! Întreabă pe fugar şi pe cel scăpat, şi zi: Ce s-a întâmplat?
48: 20 Moabul este acoperit de ruşine, căci este zdrobit. Gemeţi şi strigaţi! Vestiţi în Arnon că Moabul este pustiit!
48: 21 A venit pedeapsa şi peste ţara câmpiei, peste Holon, peste Iahaţ, peste Mefaat,
48: 22 peste Dibon, peste Nebo, peste Bet-Diblataim,
48: 23 peste Chiriataim, peste Bet-Gamul, peste Bet-Meon,
48: 24 peste Cheriiot, peste Boţra, peste toate cetăţile din ţara Moabului, fie depărtate, fie apropiate.
48: 25 Tăria Moabului este frântă, şi braţul lui zdrobit, zice Domnul.
48: 26 Îmbătaţi-l, căci s-a semeţit împotriva Domnului! De aceea, prăvălească-se Moabul în vărsătura lui, şi să ajungă de râs şi el!
48: 27 N-a fost Israel de râsul tău? A fost prins el oare printre hoţi, de dai din cap, ori de câte ori vorbeşti de el?
48: 28 Părăsiţi cetăţile, şi locuiţi în stânci, locuitori ai Moabului! Şi fiţi ca porumbeii, care îşi fac cuibul pe marginea peşterilor!
48: 29 Am auzit de fudulia mândrului Moab, de înfumurarea lui, de trufia lui, de semeţirea lui, şi de inima lui îngâmfată.
48: 30 Cunosc, zice Domnul, înfumurarea lui, lăudăroşeniile lui deşarte, şi faptele lui de nimic.
48: 31 De aceea gem pentru Moab, şi mă jelesc pentru tot Moabul; oamenii suspină pentru cei din Chir-Heres.
48: 32 Vie din Sibma, te plâng mai mult decât Iaezerul; ramurile tale se întindeau dincolo de mare, se întindeau până la marea Iaezerului; dar pustiitorul s-a aruncat peste strângerea roadelor tale şi peste culesul viilor tale.
48: 33 Şi astfel, s-a dus bucuria şi veselia din câmpiile şi din ţara roditoare a Moabului. Am secat vinul din teascuri zice Domnul ;nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie; sunt strigăte de război, nu strigăte de bucurie.
48: 34 Strigătele Hesbonului răsună până la Eleale, şi glasul lor se aude până la Iahaţ, de la Ţoar până la Horonaim, până la Eglat-Şelişia; căci şi apele Nimrimului sunt prefăcute în pustiu.
48: 35 Vreau s-o isprăvesc în Moab, zice Domnul, cu cel ce se suie pe înălţimile de jertfă, şi aduce tămâie dumnezeului său.
48: 36 De aceea îmi jeleşte inima ca un fluier pentru Moab, îmi jeleşte inima ca un fluier pentru oamenii din Chir-Heres pentru că toate avuţiile pe care le-au strâns, sunt pierdute.
48: 37 Căci toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate; pe toate mâinile sunt tăieturi de jale, şi pe coapse saci.
48: 38 Pe toate acoperişurile Moabului şi în pieţe, sunt numai bocete, pentru că am sfărâmat Moabul ca pe un vas fără preţ, zice Domnul.
48: 39 Cât este de sfărâmat Moabul! Gemeţi! Cât de ruşinos întoarce Moabul spatele! Moabul ajunge astfel de râs şi de pomină pentru toţi cei ce-l înconjoară.
48: 40 Căci aşa vorbeşte Domnul: Iată că vrăjmaşul zboară ca vulturul, şi îşi întinde aripile asupra Moabului!
48: 41 Cheriiotul este luat, cetăţuile sunt cucerite, şi în ziua aceea, inima vitejilor Moabului este ca inima unei femei în durerile naşterii.
48: 42 Astfel Moabul va fi nimicit de tot, şi nu va mai fi un popor, căci s-a semeţit împotriva Domnului.
48: 43 Groaza, groapa şi laţul sunt peste tine, locuitor al Moabului, zice Domnul.
48: 44 Cel ce fuge de groază, cade în groapă, şi cel ce se ridică din groapă, se prinde în laţ; căci aduc asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul.
48: 45 Fugarii se opresc sleiţi de puteri la umbra Hesbonului; dar din Hesbon iese un foc, o flacără iese din mijlocul Sihonului, şi mistuie laturile Moabului şi creştetul capului celor ce se fălesc.
48: 46 Vai de tine, Moabule! Poporul din Chemoş este pierdut! Căci fiii tăi sunt luaţi prinşi de război, şi fiicele tale prinse de război.
48: 47 Dar în vremurile de apoi, voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Moabului, zice Domnul. Aceasta este judecata asupra Moabului.
