56: 1 Aşa vorbeşte Domnul: Păziţi ce este drept, şi faceţi ce este bine; căci mântuirea Mea este aproape să vină, şi neprihănirea Mea este aproape să se arate.
56: 2 Ferice de omul care face lucrul acesta, şi de fiul omului care rămâne statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi stăpânindu-şi mâna, ca să nu facă nici un rău!
56: 3 Străinul care se alipeşte de Domnul, să nu zică: Domnul mă va despărţi de poporul Său! Şi famenul să nu zică: Iată, eu sunt un copac uscat!
56: 4 Căci aşa vorbeşte Domnul: Famenilor, care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut, şi vor stărui în legământul Meu,
56: 5 le voi da în Casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un loc şi un nume mai bune decât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic, care nu se va stinge.
56: 6 Şi pe străinii, care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească, şi să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi vor stărui în legământul Meu,
56: 7 îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt, şi-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.
56: 8 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care strânge pe cei risipiţi ai lui Israel: Voi mai strânge şi alte popoare la cei strânşi acum din el.
56: 9 Veniţi toate fiarele de pe câmp, veniţi de mâncaţi, toate fiarele din pădure!
56: 10 Toţi păzitorii lui sunt orbi, fără pricepere; toţi sunt nişte câini muţi, care nu pot să latre; aiurează, stau tolăniţi, şi le place să doarmă.
56: 11 Totuşi sunt nişte câini lacomi, care nu se mai satură. Sunt nişte păstori care nu pot pricepe nimic; toţi îşi văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere:
56: 12 Veniţi, zic ei am să caut vin, şi ne vom îmbăta cu băuturi tari! Mâine vom face tot ca azi, ba încă şi mai rău!