25: 2 Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor.
25: 3 Înălţimea cerurilor, adâncimea pământului, şi inima împăraţilor sunt nepătrunse.
25: 4 Scoate zgura din argint, şi argintarul va face din el un vas ales.
25: 5 Scoate şi pe cel rău dinaintea împăratului, şi scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire.
25: 6 Nu te făli înaintea împăratului, şi nu lua locul celor mari;
25: 7 căci este mai bine să ţi se zică: Suie-te mai sus! decât să fii pogorât înaintea voievodului pe care ţi-l văd ochii.
25: 8 Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci, când te va lua la ocări aproapele tău.
25: 9 Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia,
25: 10 ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de ruşine, şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă.
25: 11 Un cuvânt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint.
25: 12 Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare.
25: 13 Ca răcoreala zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite: el înviorează sufletul stăpânului său.
25: 14 Ca norii şi vântul fără ploaie, aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui.
25: 15 Prin răbdare se înduplecă un voievod, şi o limbă dulce poate zdrobi oase.
25: 16 Dacă dai peste miere, nu mânca decât atât cât îţi ajunge, ca să nu ţi se scârbească şi s-o verşi din gură.
25: 17 Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine şi să te urască.
25: 18 Ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită, aşa este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său.
25: 19 Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchiopătează, aşa este încrederea într-un stricat la ziua necazului.
25: 20 Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece, sau varsă oţet pe silitră, aşa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire.
25: 21 Dacă este flămând vrăjmaşul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea.
25: 22 Căci făcând aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti.
25: 23 Vântul de miazănoapte aduce ploaia, şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită.
25: 24 Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât să locuieşti într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare.
25: 25 Ca apa proaspătă pentru un om obosit, aşa este o veste bună venită dintr-o ţară depărtată.
25: 26 Ca o fântână tulbure şi ca un izvor stricat, aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău.
25: 27 Nu este bine să mănânci multă miere: tot aşa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuţi.
25: 28 Omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.
