5: 2 Faraon a răspuns: Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui, şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul, şi nu voi lăsa pe Israel să plece.
5: 3 Ei au zis: Ni S-a arătat Dumnezeul Evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentru ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.
5: 4 Şi împăratul Egiptului le-a zis: Moise şi Aaron, pentru ce abateţi poporul de la lucrul lui? Plecaţi la lucrările voastre.
5: 5 Faraon a zis: Iată că poporul acesta s-a înmulţit acum în ţară, şi voi mai voiţi să-l faceţi să-şi înceteze lucrările?
5: 6 Şi chiar în ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului şi logofeţilor:
5: 7 Să nu mai daţi poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor; ci să se ducă singuri să strângă paie.
5: 8 Totuşi să le cereţi acelaşi număr de cărămizi, pe care le făceau mai înainte; să nu le scădeţi nimic din ele, căci sunt nişte leneşi; de aceea strigă mereu: Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru.
5: 9 Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru, şi să nu mai umble după năluci.
5: 10 Isprăvniceii poporului şi logofeţii au venit şi au spus poporului: Aşa vorbeşte Faraon: Nu vă mai dau paie;
5: 11 duceţi-vă singuri de vă luaţi paie de unde veţi găsi; dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru.
5: 12 Poporul s-a răspândit în toată ţara Egiptului, ca să strângă mirişte în loc de paie.
5: 13 Isprăvniceii îi sileau, zicând: Isprăviţi-vă lucrul, zi de zi, ca şi atunci când erau paie!
5: 14 Au bătut chiar pe logofeţii copiilor lui Israel, puşi peste ei de isprăvniceii lui Faraon. Pentru ce, li se zicea, n-aţi isprăvit ieri şi azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi, care vă fusese hotărât?
5: 15 Logofeţii copiilor lui Israel s-au dus să se plângă la Faraon, şi i-au zis: Pentru ce te porţi aşa cu robii tăi?
5: 16 Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, şi totuşi ni se spune: Faceţi cărămizi! Ba încă, robii tăi sunt şi bătuţi, ca şi când poporul tău ar fi vinovat.
5: 17 Faraon a răspuns: Sunteţi nişte leneşi şi nişte trântori! De aceea ziceţi: Haidem să aducem jertfe Domnului!
5: 18 Acum, duceţi-vă îndată de lucraţi; nu vi se vor da paie, şi veţi face acelaşi număr de cărămizi.
5: 19 Logofeţii copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau, când li se zicea: Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi; ci în fiecare zi să faceţi lucrul cuvenit unei zile.
5: 20 Când au ieşit de la Faraon, au întâlnit pe Moise şi pe Aaron, care îi aşteptau.
5: 21 Şi le-au zis: Să vă vadă Domnul, şi să judece! Voi ne-aţi făcut urâţi lui Faraon şi slujitorilor lui; ba încă le-aţi dat sabia în mână ca să ne omoare.
5: 22 Moise s-a întors la Domnul, şi a zis: Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis?
5: 23 De când m-am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face şi mai rău poporului acestuia; şi n-ai izbăvit pe poporul Tău.
