22: 2 Dacă hoţul este prins spărgând, şi e lovit şi moare, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de omor faţă de el;
22: 3 dar dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor faţă de el. Hoţul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n-are nimic, să fie vândut rob, ca despăgubire pentru furtul lui;
22: 4 dacă ceea ce a furat, fie bou, fie măgar, sau oaie, se găseşte încă viu în mâinile lui, să dea îndoit înapoi.
22: 5 Dacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într-o vie, şi îşi lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul şi via lui.
22: 6 Dacă izbucneşte un foc şi întâlneşte mărăcini în cale, şi arde grâul în snopi sau în picioare, sau câmpul, cel ce a pus foc să fie silit să dea o despăgubire deplină.
22: 7 Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare, şi le fură cineva din casa acestuia din urmă, hoţul trebuie să întoarcă îndoit, dacă va fi găsit.
22: 8 Dacă hoţul nu se găseşte, stăpânul casei să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu, ca să spună că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său.
22: 9 În orice pricină de înşelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină, sau un lucru pierdut, despre care se va zice: Uite-l! pricina amândoror părţilor să meargă până la Dumnezeu; acela, pe care-l va osândi Dumnezeu, trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său.
22: 10 Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie, sau un dobitoc, oarecare să i-l păstreze, şi dobitocul moare, îşi strică un mădular, sau e luat cu sila de la el, fără să fi văzut cineva,
22: 11 să se facă un jurământ în Numele Domnului între cele două părţi; şi cel ce a păstrat dobitocul, va mărturisi că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său; stăpânul dobitocului va primi jurământul acesta, şi celălalt nu va fi dator să i-l înlocuiască.
22: 12 Dar dacă dobitocul a fost furat de la el, va fi dator faţă de stăpânul lui să i-l înlocuiască.
22: 13 Dacă dobitocul a fost sfâşiat de fiare sălbatice, îl va aduce ca dovadă, şi nu va fi dator să-i înlocuiască dobitocul sfâşiat.
22: 14 Dacă un om împrumută altuia o vită, şi vita îşi strică un mădular sau moare în lipsa stăpânului ei, va trebui s-o plătească.
22: 15 Dacă stăpânul e de faţă, nu i-o va plăti. Dacă vita a fost dată cu chirie, preţul chiriei va fi de ajuns.
22: 16 Dacă un om înşeală pe o fată nelogodită, şi se culcă cu ea, îi va plăti zestrea şi o va lua de nevastă.
22: 17 Dacă tatăl nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint preţul zestrei cuvenite fetelor.
22: 18 Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască.
22: 19 Oricine se culcă cu un dobitoc, să fie pedepsit cu moartea.
22: 20 Cine aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur, să fie nimicit cu desăvârşire.
22: 21 Să nu chinuieşti pe străin, şi să nu-l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.
22: 22 Să nu asupreşti pe văduvă, nici pe orfan.
22: 23 Dacă-i asupreşti, şi ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele;
22: 24 mânia Mea se va aprinde, şi vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămâne văduve, şi copiii voştri vor rămâne orfani.
22: 25 Dacă împrumuţi bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii faţă de el ca un cămătar, şi să nu ceri camătă de la el.
22: 26 Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui;
22: 27 căci este singura lui învelitoare, este haina cu care îşi înveleşte trupul: cu ce are să se culce? Dacă strigă spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sunt milostiv.
22: 28 Să nu huleşti pe Dumnezeu, şi să nu blestemi pe mai marele poporului tău.
22: 29 Să nu pregeţi să-Mi aduci pârga secerişului tău şi a culesului viei tale. Să-Mi dai pe întâiul născut din fiii tăi.
22: 30 Să-Mi dai şi întâiul născut al vacii tale şi al oii tale; să rămână şapte zile cu mama sa, iar în ziua a opta să Mi-l aduci.
22: 31 Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi. Să nu mâncaţi carne sfâşiată de fiare pe câmp, ci s-o aruncaţi la câini.
