9: 2 Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cânta Numele tău, Dumnezeule Preaînalte,
9: 3 pentru că vrăjmaşii mei dau înapoi, se clatină, şi pier dinaintea Ta.
9: 4 căci Tu îmi sprijineşti dreptatea şi pricina mea, şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.
9: 5 Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău, le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie.
9: 6 S-au dus vrăjmaşii! N-au rămas din ei decât nişte dărâmături veşnice! Nişte cetăţi dărâmate de Tine! Li s-a şters pomenirea!
9: 7 Ei s-au dus, dar Domnul împărăteşte în veac, şi Şi-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.
9: 8 El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire.
9: 9 Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.
9: 10 Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!
9: 11 Cântaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion, vestiţi printre popoare isprăvile Lui!
9: 12 Căci El răzbună sângele vărsat, şi Îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.
9: 13 Ai milă de mine, Doamne! Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei, şi ridică-mă din porţile morţii,
9: 14 ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului, şi să mă bucur de mântuirea Ta.
9: 15 Neamurile cad în groapa pe care au făcut-o, şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.
9: 16 Domnul Se arată, face dreptate, şi prinde pe cel rău în lucrul mâinilor lui. (Joc de instrumente. Oprire.)
9: 17 Cei răi se întorc la locuinţa morţilor: toate neamurile care uită pe Dumnezeu.
9: 18 Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.
9: 19 Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea Ta!
9: 20 Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sunt decât oameni! (Oprire.)
