88: 1 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!
88: 2 S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;
88: 3 căci mi s-a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.
88: 4 Sunt pus în rândul celor ce se pogoară în groapă, sunt ca un om, care nu mai are putere.
88: 5 Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormânt, de care nu-Ţi mai aduci aminte, şi care sunt despărţiţi de mâna Ta.
88: 6 M-ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
88: 7 Mânia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale.
88: 8 Ai îndepărtat de la mine pe toţi prietenii mei, m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei; sunt închis şi nu pot să ies.
88: 9 Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mâinile spre Tine!
88: 10 Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude?
88: 11 Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormânt, şi de credincioşia Ta în Adânc?
88: 12 Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric, şi dreptatea Ta în ţara uitării?
88: 13 Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.
88: 14 Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentru ce îmi ascunzi Faţa Ta?
88: 15 Din tinereţe, sunt nenorocit şi trag să mor, sunt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.
88: 16 Mânia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.
88: 17 Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.
88: 18 Ai depărtat de la mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi.