7: 2 ca să nu mă sfâşie ca un leu, care înghite fără să sară cineva în ajutor.
7: 3 Doamne, Dumnezeule, dacă am făcut un astfel de rău, dacă este fărădelege pe mâinile mele,
7: 4 dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine, şi n-am izbăvit pe cel ce mă asuprea fără temei,
7: 5 atunci: să mă urmărească vrăjmaşul şi să m-ajungă, să-mi calce viaţa la pământ, şi slava mea în pulbere să mi-o arunce! (Oprire).
7: 6 Scoală-Te, Doamne, cu mânia Ta! Scoală-Te împotriva urgiei potrivnicilor mei, trezeşte-Te ca să-mi ajuţi, şi rânduieşte o judecată!
7: 7 Să Te înconjure adunarea popoarelor, şi şezi mai sus decât ea, la înălţime!
7: 8 Domnul judecă popoarele: fă-mi dreptate Doamne, după neprihănirea şi nevinovăţia mea!
7: 9 Ah! pune odată capăt răutăţii celor răi, şi întăreşte pe cel neprihănit, Tu, care cercetezi inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte!
7: 10 Scutul meu este în Dumnezeu, care mântuieşte pe cei cu inima curată.
7: 11 Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care Se mânie în orice vreme.
7: 12 Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu îşi ascute sabia, Îşi încordează arcul, şi-l ocheşte,
7: 13 îndreptă asupra lui săgeţi omorâtoare şi-i aruncă săgeţi arzătoare!
7: 14 Iată că cel rău pregăteşte răul, zămisleşte fărădelegea, şi naşte înşelăciunea:
7: 15 face o groapă, o sapă, şi tot el cade în groapa pe care a făcut-o.
7: 16 Fărădelegea pe care a urzit-o, se întoarce asupra capului lui, şi silnicia pe care a făcut-o, se pogoară înapoi pe ţeasta capului lui.
7: 17 Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui, şi voi cânta Numele Domnului, Numele Celui Preaînalt.
