61: 2 De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită, şi zic: Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!
61: 3 Căci Tu eşti un adăpost pentru mine, un turn tare împotriva vrăjmaşului.
61: 4 Aş vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău: să alerg la adăpostul aripilor Tale.
61: 5 Căci Tu, Dumnezeule, îmi asculţi juruinţele, Tu îmi dai moştenirea celor ce se tem de Numele Tău.
61: 6 Tu adaugi zile la zilele împăratului: lungească-i-se anii pe vecie!
61: 7 În veci să rămână el pe scaunul de domnie, înaintea lui Dumnezeu! Fă ca bunătatea şi credincioşia Ta să vegheze asupra lui!
61: 8 Atunci voi cânta neîncetat Numele Tău, şi zi de zi îmi voi împlini juruinţele.
