109: 2 Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
109: 3 mă înconjoară cu cuvântări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.
109: 4 Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici; dar eu alerg la rugăciune.
109: 5 Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea.
109: 6 Pe vrăjmaşul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău, şi un pârâş să stea la dreapta lui!
109: 7 Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
109: 8 Puţine să-i fie zilele la număr, şi slujba să i-o ia altul!
109: 9 Să-i rămână copiii orfani, şi nevasta sa văduvă!
109: 10 Copiii lui să umble fără nici un căpătâi şi să cerşească, să-şi caute pâinea departe de locuinţa lor dărâmată!
109: 11 Cel ce l-a împrumutat, să-i pună mâna pe tot ce are, şi străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!
109: 12 Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n-aibă milă de orfanii lui!
109: 13 Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stângă numele în neamul următor!
109: 14 Nelegiuirea părinţilor săi să rămână ca aducere aminte înaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!
109: 15 Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ,
109: 16 pentru că nu şi-a adus aminte să facă îndurare, pentru că a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, până acolo încât să omoare pe omul cu inima zdrobită!
109: 17 Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el!
109: 18 Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!
109: 19 De aceea, să-i slujească de veşmânt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!
109: 20 Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
109: 21 Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!
109: 22 Sunt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înăuntrul meu.
109: 23 Pier ca umbra gata să treacă, sunt izgonit ca o lăcustă.
109: 24 Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s-a sleit trupul de slăbiciune.
109: 25 Am ajuns de ocară lor; când mă privesc ei, dau din cap.
109: 26 Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!
109: 27 Şi să ştie că mâna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
109: 28 Măcar că ei blestemă, Tu binecuvântează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.
109: 29 Potrivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acoperă cu o manta!
109: 30 Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii;
109: 31 căci El stă la dreapta săracului, ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc.
