102: 2 Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, când strig! Ascultă-mă degrabă!
102: 3 Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.
102: 4 Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; până şi pâinea uit să mi-o mănânc.
102: 5 Aşa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.
102: 6 Seamăn cu pelicanul din pustie, sunt ca o cucuvaie din dărâmături;
102: 7 nu mai pot dormi, şi sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.
102: 8 În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmaşii mei, şi potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor.
102: 9 Mănânc ţărână în loc de pâine, şi îmi amestec lacrimile cu băutura,
102: 10 din pricina mâniei şi urgiei Tale; căci Tu m-ai ridicat, şi m-ai aruncat departe.
102: 11 Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.
102: 12 Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.
102: 13 Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.
102: 14 Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărâna lui.
102: 15 Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pământului de slava Ta.
102: 16 Da, Domnul va zidi iarăşi Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.
102: 17 El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.
102: 18 Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!
102: 19 Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pământ,
102: 20 ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;
102: 21 pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,
102: 22 când se vor strânge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.
102: 23 El mi-a frânt puterea în drum, şi mi-a scurtat zilele,
102: 24 Eu zic: Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin veşnic!
102: 25 Tu ai întemeiat în vechime pământul, şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
102: 26 Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt, şi se vor schimba.
102: 27 Dar Tu rămâi Acelaşi, şi anii Tăi nu se vor sfârşi.
102: 28 Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămânţa lor va rămâne înaintea Ta.
