9: 2 Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?
9: 3 Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.
9: 4 A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
9: 5 El mută deodată munţii, şi-i răstoarnă în mânia Sa.
9: 6 Zguduie pământul din temelia lui, de i se clatină stâlpii.
9: 7 Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele sub pecetea Lui.
9: 8 Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.
9: 9 El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.
9: 10 El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.
9: 11 Iată, El trece pe lângă mine, şi nu-L văd, se duce şi nu-L zăresc.
9: 12 Dacă apucă El, cine-L va opri? Cine-I va zice: Ce faci?
9: 13 Dumnezeu nu-Şi întoarce mânia; sub El se pleacă toţi sprijinitorii mândriei.
9: 14 Şi eu, cum să-I răspund? Ce cuvinte să aleg?
9: 15 Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decât să mă rog judecătorului.
9: 16 Şi chiar dacă m-ar asculta, când Îl chem, tot n-aş putea crede că mi-a ascultat glasul;
9: 17 El, care mă izbeşte ca într-o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,
9: 18 care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.
9: 19 Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?
9: 20 Oricâtă dreptate aş avea, gura mea mă va osândi; şi oricât de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.
9: 21 Nevinovat! Sunt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.
9: 22 Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s-o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.
9: 23 Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea! Dar El râde de încercările celui nevinovat.
9: 24 Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit; El acoperă ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?
9: 25 Zilele mele aleargă mai iuţi decât un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;
9: 26 trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se repede asupra prăzii.
9: 27 Dacă zic: Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,
9: 28 sunt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.
9: 29 Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentru ce să mă mai trudesc degeaba?
9: 30 Chiar dacă m-aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mâinile cu leşie,
9: 31 Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi până şi hainele de mine!
9: 32 Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.
9: 33 Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mâna peste noi amândoi.
9: 34 Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai tulbure spaima Lui.
9: 35 Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sunt stăpân pe mine.
