6: 2 Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
6: 3 ar fi mai grele decât nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!
6: 4 Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!
6: 5 Zbiară măgarul sălbatic când are verdeaţă? Mugeşte boul când are de mâncare?
6: 6 Poţi mânca ce-i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?
6: 7 Orice lucru de care aş vrea să nu m-ating, acela-i hrana mea, fie cât de greţoasă ea!
6: 8 O, de mi s-ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
6: 9 De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mâna şi să mă prăpădească!
6: 10 Îmi va rămâne măcar această mângâiere, această bucurie în durerile cu care mă copleşeşte: că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sfânt.
6: 11 La ce să mai nădăjduiesc când nu mai pot? La ce să mai aştept, când sfârşitul se ştie?
6: 12 Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?
6: 13 Nu sunt eu lipsit de ajutor, şi n-a fugit mântuirea de mine?
6: 14 Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic.
6: 15 Fraţii mei s-au arătat înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec.
6: 16 Un sloi le tulbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;
6: 17 vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.
6: 18 Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.
6: 19 Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde când le văd.
6: 20 Dar rămân înşelaţi în nădejdea lor, rămân uimiţi când ajung la ele.
6: 21 Aşa sunteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!
6: 22 V-am zis eu oare: Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,
6: 23 scăpaţi-mă din mâna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mâna celor răi?
6: 24 Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.
6: 25 O cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?
6: 26 Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?
6: 27 Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.
6: 28 Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!
6: 29 Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sunt nevinovat!
6: 30 Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?
