37: 2 Ascultaţi, ascultaţi trăznetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!
37: 3 Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează până la marginile pământului.
37: 4 Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.
37: 5 Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le înţelegem.
37: 6 El zice zăpezii: Cazi pe pământ! Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.
37: 7 Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor, pentru ca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.
37: 8 Fiara sălbatică se trage într-o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.
37: 9 Vijelia vine de la miazăzi, şi frigul, din vânturile de la miazănoapte.
37: 10 Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheaţa, şi micşorează locul apelor mari.
37: 11 Încarcă norii cu aburi, şi-i risipeşte scânteietori;
37: 12 mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pământului locuit.
37: 13 Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pământul, sau ca un semn al dragostei Lui.
37: 14 Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!
37: 15 Ştii cum cârmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?
37: 16 Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvârşită?
37: 17 Ştii pentru ce ţi se încălzesc veşmintele, când se odihneşte pământul de vântul de miazăzi?
37: 18 Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?
37: 19 Arată-ne ce trebuie să-I spunem. Căci suntem prea neştiutori ca să-I putem vorbi.
37: 20 Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?
37: 21 Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vânt şi-l va curăţi;
37: 22 de la miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!
37: 23 Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge.
37: 24 De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.
