27: 2 Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate! Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăşte viaţa,
27: 3 că atâta vreme cât voi avea suflet, şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,
27: 4 buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevărat.
27: 5 Departe de mine gândul să vă dau dreptate! Până la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăţia.
27: 6 Ţin să-mi scot dreptatea, şi nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru nici una din zilele mele.
27: 7 Vrăjmaşul meu să fie ca cel rău, şi potrivnicul meu ca cel nelegiuit!
27: 8 Ce nădejde-i mai rămâne celui nelegiuit; când îi taie Dumnezeu firul vieţii, când îi ia sufletul?
27: 9 Îi ascultă Dumnezeu strigătele, când vine strâmtoarea peste el?
27: 10 Este Cel Atotputernic desfătarea lui? Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?
27: 11 Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu, nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.
27: 12 Dar voi le cunoaşteţi, şi sunteţi de acelaşi gând; pentru ce dar vorbiţi aşa de prosteşte?
27: 13 Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit.
27: 14 Dacă are mulţi fii, îi are pentru sabie, şi odraslele lui duc lipsă de pâine.
27: 15 Cei ce scapă din ai lui, sunt îngropaţi de ciumă, şi văduvele lor nu-i plâng.
27: 16 Dacă strânge argint ca ţărâna, dacă îngrămădeşte haine ca noroiul,
27: 17 el le strânge, dar cel fără vină se îmbracă în ele, şi de argintul lui omul fără prihană are parte.
27: 18 Casa lui este ca aceea pe care o zideşte molia, ca o colibă pe care şi-o face un străjer.
27: 19 Se culcă bogat, şi moare despuiat; deschide ochii, şi totul a pierit.
27: 20 Îl apucă groaza ca nişte ape; şi noaptea, îl ia vârtejul.
27: 21 Vântul de răsărit îl ia, şi se duce; îl smulge cu putere din locuinţa lui.
27: 22 Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui, şi cel rău ar vrea să fugă să scape de ele.
27: 23 Oamenii bat din palme la căderea lui, şi-l fluieră la plecarea din locul lui.
