1: 2 Ahazia a căzut prin zăbrelele odăii lui de sus în Samaria, şi s-a îmbolnăvit. A trimis nişte soli, şi le-a zis: Duceţi-vă şi întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca să ştiu dacă mă voi vindeca de boala aceasta.
1: 3 Dar îngerul Domnului a zis lui Ilie, Tişbitul: Scoală-te, suie-te înaintea solilor împăratului Samariei, şi spune-le: Oare nu este Dumnezeu în Israel, de vă duceţi să întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?
1: 4 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: Nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri. Şi Ilie a plecat.
1: 5 Solii s-au întors la Ahazia. Şi el le-a zis: Pentru ce v-aţi întors?
1: 6 Ei i-au răspuns: Un om s-a suit înaintea noastră, şi ne-a zis: Întoarceţi-vă la împăratul care v-a trimis, şi spuneţi-i: Aşa vorbeşte Domnul: Oare nu este Dumnezeu în Israel, de trimiteţi să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? De aceea nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.
1: 7 Ahazia le-a zis: Ce înfăţişare avea omul acela care s-a suit înaintea voastră şi v-a spus aceste cuvinte?
1: 8 Ei au răspuns: Era un om îmbrăcat cu o manta de păr şi încins cu o curea la mijloc. Şi Ahazia a zis: Este Ilie, Tişbitul.
1: 9 A trimis la el pe o căpetenie de cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta s-a suit la Ilie, care şedea pe vârful muntelui, şi i-a zis: Omule al lui Dumnezeu, împăratul a zis: Pogoară-te!
1: 10 Ilie a răspuns căpeteniei peste cincizeci: Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer şi să te mistuie, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi! Şi s-a pogorât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui.
1: 11 Ahazia a trimis din nou la el altă căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta a luat cuvântul, şi a zis lui Ilie: Omule al lui Dumnezeu, aşa a zis împăratul: Grăbeşte-te de te pogoară!
1: 12 Ilie le-a răspuns: Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer şi să te mistuie, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi! Şi s-a pogorât foc din cer şi l-a mistuit, pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui.
1: 13 Ahazia a trimis din nou o a treia căpetenie peste cincizeci, împreună cu cei cincizeci de oameni ai săi. Această a treia căpetenie peste cincizeci s-a suit; şi, la sosire, şi-a plecat genunchii înaintea lui Ilie, şi i-a zis, rugându-l: Omule al lui Dumnezeu, te rog, viaţa mea şi viaţa acestor cincizeci de oameni, slujitorii tăi, să fie scumpă înaintea ta!
1: 14 Iată, s-a pogorât foc din cer şi a mistuit pe cele dintâi două căpetenii peste cincizeci şi pe cei cincizeci de oameni ai lor: dar acum, viaţa mea să fie scumpă înaintea ta!
1: 15 Îngerul Domnului a zis lui Ilie: Pogoară-te împreună cu el, n-ai nici o frică de el. Ilie s-a sculat şi s-a pogorât cu el la împăratul.
1: 16 El i-a zis: Aşa vorbeşte Domnul: Pentru că ai trimis soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca şi cum n-ar fi în Israel Dumnezeu al cărui cuvânt să-l poţi întreba, nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.
1: 17 Ahazia a murit, după cuvântul Domnului, rostit prin Ilie. Şi în locul lui, a început să domnească Ioram, în al doilea an al lui Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda; căci n-avea fiu.
1: 18 Celelalte fapte ale lui Ahazia, şi ce a făcut el, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
