45: 1 Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Şi a strigat: Scoateţi afară pe toată lumea. Şi n-a mai rămas nimeni cu Iosif, când s-a făcut cunoscut fraţilor săi.
45: 2 A izbucnit într-un plâns aşa de tare că l-au auzit Egiptenii şi casa lui Faraon.
45: 3 Iosif a zis fraţilor săi: Eu sunt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu? Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui.
45: 4 Iosif a zis fraţilor săi: Apropiaţi-vă de mine. Şi ei s-au apropiat. El a zis: Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt.
45: 5 Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.
45: 6 Iată sunt doi ani de când bântuie foametea în ţară; şi încă cinci ani, nu va fi nici arătură, nici seceriş.
45: 7 Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară, şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire.
45: 8 Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui, şi cârmuitorul întregii ţări a Egiptului.
45: 9 Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu, şi spuneţi-i: Aşa a vorbit fiul tău Iosif: Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; pogoară-te la mine şi nu zăbovi!
45: 10 Vei locui în ţinutul Gosen, şi vei fi lângă mine, tu, fiii tăi, şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi, şi tot ce este al tău.
45: 11 Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; şi astfel nu vei pieri, tu, casa ta, şi tot ce este al tău.
45: 12 Voi vedeţi cu ochii voştri, şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc.
45: 13 Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt, şi tot ce aţi văzut; şi aduceţi aici cât mai curând pe tatăl meu.
45: 14 El s-a aruncat pe gâtul fratelui său Beniamin, şi a plâns; şi Beniamin a plâns şi el pe gâtul lui.
45: 15 A îmbrăţişat de asemenea pe toţi fraţii lui, plângând. După aceea, fraţii lui au stat de vorbă cu el.
45: 16 S-a răspândit vestea în casa lui Faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon şi slujitorilor lui.
45: 17 Faraon a zis lui Iosif: Spune fraţilor tăi: Iată ce să faceţi: Încărcaţi-vă dobitoacele, şi plecaţi în ţara Canaanului;
45: 18 luaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre, şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului, şi veţi mânca grăsimea ţării.
45: 19 Ai poruncă să le spui: Aşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului care pentru pruncii voştri şi pentru nevestele voastre; aduceţi pe tatăl vostru, şi veniţi.
45: 20 Să nu vă pară rău de ceea ce veţi lăsa; căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi.
45: 21 Fiii lui Israel au făcut aşa. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon; le-a dat şi merinde pentru drum.
45: 22 Le-a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint şi cinci haine de schimb.
45: 23 Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt, şi zece măgăriţe încărcate cu grâu, pâine şi merinde, pentru ca să aibă pe drum.
45: 24 Apoi a dat drumul fraţilor săi, care au plecat; şi le-a zis: Să nu vă certaţi pe drum.
45: 25 Ei au ieşit din Egipt, şi au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor Iacov.
45: 26 Şi i-au spus: Iosif tot mai trăieşte, şi chiar el cârmuieşte toată ţara Egiptului. Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea.
45: 27 Când i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif, şi a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s-a înviorat.
45: 28 Şi Israel a zis: Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăieşte! Vreau să mă duc să-l văd înainte de moarte.