39: 2 Domnul a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, Egipteanul.
39: 3 Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el, şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.
39: 4 Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai mare peste casa lui, şi i-a încredinţat tot ce avea.
39: 5 De îndată ce Potifar l-a pus mai mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa Egipteanului, din pricina lui Iosif; şi binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la câmp.
39: 6 Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea, şi n-avea altă grijă decât să mănânce şi să bea. Dar Iosif era frumos la statură, şi plăcut la chip.
39: 7 După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif, şi a zis: Culcă-te cu mine!
39: 8 El n-a voit, şi a zis nevestei stăpânului său: Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteala de nimic din casă, şi mi-a dat pe mână tot ce are.
39: 9 El nu este mai mare decât mine în casa aceasta, şi nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?
39: 10 Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce şi să se împreune cu ea.
39: 11 Într-o zi, când intrase în casă, ca să-şi facă lucrul, şi când nu era acolo nici unul din oamenii casei,
39: 12 ea l-a apucat de haină, zicând: Culcă-te cu mine! El i-a lăsat haina în mână, şi a fugit afară din casă.
39: 13 Când a văzut ea că-i lăsase haina în mână, şi fugise afară,
39: 14 a chemat oamenii din casă, şi le-a zis: Vedeţi, ne-a adus un Evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare.
39: 15 Şi, când a văzut că ridic glasul şi strig, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.
39: 16 Şi a pus haina lui Iosif lângă ea până s-a întors acasă stăpânul lui.
39: 17 Atunci i-a vorbit astfel: Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-şi bată joc de mine.
39: 18 Şi cum am ridicat glasul şi am ţipat, şi-a lăsat haina lângă mine, şi a fugit afară.
39: 19 După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: Iată ce mi-a făcut robul tău, stăpânul lui Iosif s-a mâniat foarte tare.
39: 20 A luat pe Iosif, şi l-a aruncat în temniţă în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului; şi astfel Iosif a stat acolo, în temniţă.
39: 21 Domnul a fost cu Iosif, şi Şi-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai marelui temniţei.
39: 22 Şi mai marele temniţei a pus sub privegherea lui pe toţi întemniţaţii care erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decât prin el.
39: 23 Mai marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mână, pentru că Domnul era cu el. Şi Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea.
