32: 2 Când i-a văzut, Iacov a zis: Aceasta este tabăra lui Dumnezeu! De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim (Tabără îndoită).
32: 3 Iacov a trimis înainte nişte soli la fratele său Esau, în ţara Seir, în ţinutul lui Edom.
32: 4 El le-a dat porunca următoare: Iată ce să spuneţi domnului meu Esau: Aşa vorbeşte robul tău Iacov: Am locuit la Laban, şi am rămas la el până acum;
32: 5 am boi, măgari, oi, robi şi roabe, şi trimit să dea de ştire lucrul acesta domnului meu, ca să capăt trecere înaintea ta.
32: 6 Solii s-au întors înapoi la Iacov, şi au zis: Ne-am dus la fratele tău Esau; şi el vine înaintea ta, cu patru sute de oameni.
32: 7 Iacov s-a înspăimântat foarte mult, şi l-a apucat groaza. A împărţit în două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii şi cămilele,
32: 8 şi a zis: Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere şi o bate, tabăra care va rămâne, va putea să scape.
32: 9 Iacov a zis: Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu Doamne, care mi-ai zis: Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere, şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine!
32: 10 Eu sunt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată credincioşia, pe care ai arătat-o faţă de robul Tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, şi iată că acum fac două tabere.
32: 11 Izbăveşte-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame şi pe copii.
32: 12 Şi Tu ai zis: Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine, şi-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.
32: 13 Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el, şi a pus de-o parte, ca dar pentru fratele său Esau:
32: 14 două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi două zeci de berbeci,
32: 15 treizeci de cămile alăptătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi.
32: 16 Le-a dat robilor săi, turmă cu turmă deosebit, şi a poruncit robilor săi: Treceţi înaintea mea, şi lăsaţi o depărtare între fiecare turmă.
32: 17 A dat celui dintâi porunca următoare: Când te va întâlni fratele meu Esau, şi te va întreba: Al cui eşti? Unde te duci? Şi a cui este turma aceasta dinaintea ta?
32: 18 să răspunzi: A robului tău Iacov; ea este un dar, trimis domnului meu Esau; şi el însuşi vine în urma noastră.
32: 19 A dat aceeaşi poruncă celui de al doilea, celui de al treilea, şi tuturor celor ce mânau turmele: Aşa să vorbiţi domnului meu Esau, când îl veţi întâlni.
32: 20 Să spuneţi: Iată, robul tău Iacov vine şi el după noi. Căci îşi zicea el: Îl voi potoli cu darul acesta, care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea faţă în faţă, şi poate că mă va primi cu bunăvoinţă.
32: 21 Astfel darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.
32: 22 Tot în noaptea aceea s-a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe, şi pe cei unsprezece copii ai lui, şi a trecut vadul Iabocului.
32: 23 I-a luat, i-a trecut pârâul, şi a trecut tot ce avea.
32: 24 Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor.
32: 25 Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el.
32: 26 Omul acela a zis: Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile. Dar Iacov a răspuns: Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.
32: 27 Omul acela i-a zis: Cum îţi este numele? Iacov, a răspuns el.
32: 28 Apoi a zis: Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu); căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni, şi ai fost biruitor.
32: 29 Iacov l-a întrebat: Spune-mi, Te rog, numele Tău. El a răspuns: Pentru ce Îmi ceri numele? Şi l-a binecuvântat acolo.
32: 30 Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu); căci, a zis el, am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuşi am scăpat cu viaţă.
32: 31 Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.
32: 32 Iată de ce, până în ziua de azi, Israeliţii nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei; căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vână.
