14: 2 Saul stătea la marginea cetăţii Ghibea, sub rodiul din Migron, şi poporul care era cu el era aproape şase sute de oameni.
14: 3 Ahia, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta efodul. Poporul nu ştia că Ionatan s-a dus.
14: 4 Între trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la straja Filistenilor, era un pisc de stâncă de o parte şi un pisc de stâncă de cealaltă parte; unul purta numele Boţeţ şi celălalt Sene.
14: 5 Unul din aceste piscuri este la miazănoapte, faţă în faţă cu Micmaş, şi celălalt la miazăzi, faţă în faţă cu Gheba.
14: 6 Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: Vino, şi să pătrundem până la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr.
14: 7 Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: Fă tot ce ai în inimă, n-asculta decât de simţământul tău, şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.
14: 8 Ei bine! a zis Ionatan, haidem la oamenii aceştia şi să ne arătăm lor.
14: 9 Dacă ne vor zice: Opriţi-vă până vom veni noi la voi! vom rămâne pe loc, şi nu ne vom sui la ei.
14: 10 Dar dacă vor zice: Suiţi-vă la noi! ne vom sui, căci Domnul îi dă în mâinile noastre. Acesta să ne fie semnul.
14: 11 S-au arătat amândoi străjii Filistenilor, şi Filistenii au zis: Iată că Evreii ies din găurile în care s-au ascuns.
14: 12 Şi oamenii care erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan şi celui ce-i ducea armele: Suiţi-vă la noi, ca să vă arătăm ceva. Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: Suie-te după mine, căci Domnul îi dă în mâinile lui Israel.
14: 13 Şi Ionatan s-a suit ajutându-se cu mâinile şi picioarele, şi cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, şi cel ce-i ducea armele arunca moartea în urma lui.
14: 14 În această întâie înfrângere, Ionatan şi cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe întindere de aproape o jumătate de pogon de pământ.
14: 15 A intrat groaza în tabără, în ţară şi în tot poporul; straja şi chiar şi prădătorii s-au înspăimântat; ţara s-a îngrozit. Era groaza lui Dumnezeu.
14: 16 Străjerii lui Saul, care erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulţimea se împrăştie şi fuge în toată părţile.
14: 17 Atunci Saul a zis a poporului care era cu el: Număraţi, vă rog, şi vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru. Au numărat, şi iată că lipsea Ionatan şi cel ce-i purta armele.
14: 18 Şi Saul a zis lui Ahia: Adu încoace chivotul lui Dumnezeu! Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel.
14: 19 Pe când vorbea Saul cu preotul zarva în tabăra Filistenilor se făcea tot mai mare; şi Saul a zis preotului: Trage-ţi mâna!
14: 20 Apoi Saul şi tot poporul care era cu el s-au strâns, şi au înaintat până la locul luptei; şi Filistenii au întors sabia, unii împotriva altora, şi învălmăşeala era nespus de mare.
14: 21 Evreii care erau mai dinainte la Filisteni, şi care se suiseră cu ei în tabără de pe unde erau împrăştiaţi, s-au unit cu Israeliţii care erau cu Saul şi Ionatan.
14: 22 Toţi bărbaţii lui Israel care se ascunseseră în muntele lui Efraim, aflând că Filistenii fugeau, au început să-i urmărească şi ei în bătaie.
14: 23 Domnul a izbăvit pe Israel în ziua aceea, şi lupta s-a întins până dincolo de Bet-Aven.
14: 24 Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbaţii lui Israel. Saul pusese pe popor să jure, zicând: Blestemat să fie omul care va mânca pâine până seara, până mă voi răzbuna pe vrăjmaşii mei! Şi nimeni nu mâncase.
14: 25 Tot poporul ajunsese într-o pădure, unde se găsea miere pe faţa pământului.
14: 26 Când a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgând; dar nici unul n-a dus mierea la gură, căci poporul ţinea jurământul.
14: 27 Ionatan nu ştia de jurământul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână, l-a vârât într-un fagure de miere, şi a dus mâna la gură; şi ochii i s-au luminat.
14: 28 Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: Tatăl tău a pus pe popor să jure, zicând: Blestemat să fie omul care va mânca astăzi! Şi poporul era sleit de puteri.
14: 29 Şi Ionatan a zis: Tatăl meu tulbură poporul; vedeţi dar cum mi s-au luminat ochii, pentru că am gustat puţin din mierea aceasta!
14: 30 Negreşit, dacă poporul ar fi mâncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmaşii lui, n-ar fi fost înfrângerea Filistenilor mai mare?
14: 31 În ziua aceea au bătut pe Filisteni de la Micmaş până la Aialon. Poporul era foarte obosit,
14: 32 şi s-a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi şi viţei, i-a junghiat pe pământ şi i-a mâncat cu sânge cu tot.
14: 33 Au spus lucrul acesta lui Saul, şi i-au zis: Iată că poporul păcătuieşte împotriva Domnului, mâncând cu sânge. Saul a zis: Voi faceţi o nelegiuire; rostogoliţi îndată o piatră mare încoace.
14: 34 Apoi a adăugat: Împrăştiaţi-vă printre popor, şi spuneţi fiecăruia să-şi aducă boul sau oaia, şi să-l junghie aici. Apoi să mâncaţi, şi nu păcătuiţi împotriva Domnului, mâncând cu sânge. Şi peste noapte, fiecare din popor şi-a adus boul cu mâna, ca să-l junghie pe piatră.
14: 35 Saul a zidit un altar Domnului: acesta a fost cel dintâi altar pe care l-a zidit Domnului.
14: 36 Saul a zis: Să ne pogorâm în noaptea aceasta după Filisteni, să-i jefuim până la lumina zilei, şi să nu lăsăm să rămână unul măcar. Ei au zis: Fă tot ce vei crede. Atunci preotul a zis: Să ne apropiem aici de Dumnezeu.
14: 37 Şi Saul a întrebat pe Dumnezeu: Să mă pogor după Filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel? Dar în clipa aceea nu i-a dat nici un răspuns.
14: 38 Saul a zis: Apropiaţi-vă aici, toate căpeteniile poporului; căutaţi şi vedeţi de cine şi cum a fost săvârşit păcatul acesta astăzi.
14: 39 Căci viu este Domnul, Izbăvitorul lui Israel: chiar dacă l-ar fi săvârşit fiul meu Ionatan, va muri. Şi nimeni din tot poporul nu i-a răspuns.
14: 40 Atunci a zis întregului Israel: Aşezaţi-vă voi deoparte; şi eu şi fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă. Şi poporul a zis lui Saul: Fă ce vei crede.
14: 41 Saul a zis Domnului: Dumnezeul lui Israel, arată adevărul. Sorţul a căzut pe Ionatan şi pe Saul, şi poporul a scăpat.
14: 42 Saul a zis: Aruncaţi sorţul între mine şi fiul meu Ionatan. Şi sorţul a căzut pe Ionatan.
14: 43 Saul a zis lui Ionatan: Spune-mi ce-ai făcut. Ionatan i-a spus şi a zis: Am gustat puţină miere, cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână: iată-mă, voi muri.
14: 44 Şi Saul a zis: Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea faţă de mine, dacă nu vei muri, Ionatane!
14: 45 Poporul a zis lui Saul: Ce! Să moară Ionatan, el, care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu este Domnul, că un păr din capul lui nu va cădea la pământ, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta. Astfel poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte.
14: 46 Saul a încetat să mai urmărească pe Filisteni, şi Filistenii s-au dus acasă.
14: 47 După ce a luat Saul domnia peste Israel, a făcut război în toate părţile cu toţi vrăjmaşii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon, cu Edom, cu împăraţii din Ţoba, şi cu Filistenii; şi ori încotro se întorcea, era biruitor.
14: 48 S-a arătat viteaz, a bătut pe Amalec, şi a scăpat pe Israel din mâna celor ce-l jefuiau.
14: 49 Fiii lui Saul au fost: Ionatan, Işvi şi Malchişua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical.
14: 50 Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaţ. Numele căpeteniei oştirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.
14: 51 Chis, tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.
14: 52 În tot timpul vieţii lui Saul a fost un război înverşunat împotriva Filistenilor; şi de îndată ce Saul zărea vreun om tare şi voinic, îl lua cu el.
