5: 2 Nişte căpetenii s-au pus în fruntea poporului în Israel, Şi poporul s-a arătat gata de luptă: Binecuvântaţi pe Domnul!
5: 3 Ascultaţi, împăraţi! Luaţi aminte, domnitori! Voi cânta, da, voi cânta Domnului, Voi cânta din alăută Domnului, Dumnezeului lui Israel.
5: 4 Doamne, când ai ieşit din Seir, Când ai plecat din câmpiile Edomului, Pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat, Şi norii au turnat ape cu găleata;
5: 5 Munţii s-au clătinat înaintea Domnului, Sinaiul acela s-a clătinat Domnului, Dumnezeului lui Israel.
5: 6 Pe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei drumurile erau părăsite, Şi călătorii apucau pe căi strâmbe.
5: 7 Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere, Până când m-am sculat eu, Debora, Până când m-am ridicat eu, ca o mamă în Israel.
5: 8 El îşi alesese noi dumnezei: Atunci războiul era la porţi; Dar nu vedeai nici scut, nici suliţă La patruzeci de mii în Israel.
5: 9 Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel, Spre aceia din popor care s-au arătat gata să lupte. Binecuvântaţi pe Domnul!
5: 10 Voi, care călăriţi pe măgăriţe albe, Voi, care şedeţi pe covoare, Şi voi, care umblaţi pe drum, cântaţi!
5: 11 Arcaşii, din mijlocul adăpătoarelor, Să laude cu glasul lor binefacerile Domnului, Binefacerile cârmuirii Sale în Israel. Atunci poporul Domnului s-a pogorât la porţi:
5: 12 Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora! Trezeşte-te, trezeşte-te şi zi o cântare! Scoală-te, Barac, Şi adu-ţi robii de război, Fiul lui Abinoam!
5: 13 Atunci o rămăşiţă din popor a biruit pe cei puternici, Domnul mi-a dat biruinţa asupra celor viteji.
5: 14 Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec. După tine a mers Beniamin în oştirea ta. Din Machir au venit căpeteniile, Şi din Zabulon cârmuitorii.
5: 15 Mai marii lui Isahar au fost cu Debora, Şi Isahar a venit după Barac, A fost trimis pe urma lui în vale. La pâraiele lui Ruben, Au fost mari hotărâri!
5: 16 Pentru ce ai rămas în mijlocul staulelor să asculţi behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben mari au fost sfaturile!
5: 17 Galaadul de dincolo de Iordan nu şi-a părăsit locuinţa. Pentru ce a stat Dan pe corăbii? Aşer a stat pe malul mării, Şi s-a odihnit în limanurile lui.
5: 18 Zabulon este un popor care a înfruntat moartea, Şi Neftali la fel, pe înălţimile din câmpie.
5: 19 Împăraţii au venit, s-au luptat; Atunci au luptat împăraţii Canaanului, La Tanaac, la apele Meghido; N-au luat nici o pradă, nici argint.
5: 20 Din ceruri se luptau, De pe cărările lor stelele se luptau împotriva lui Sisera,
5: 21 Pârâul Chison i-a luat, Pârâul din vremurile străvechi, pârâul Chison! Suflete, calcă-n picioare pe viteji!
5: 22 Atunci copitele cailor au răsunat De goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.
5: 23 Blestemaţi pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, Blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui; Căci n-au venit în ajutorul Domnului, În ajutorul Domnului, printre oamenii viteji.
5: 24 Binecuvântată să fie între femei Iael, Nevasta lui Heber, Chenitul! Binecuvântată să fie ea între femeile care locuiesc în corturi!
5: 25 El a cerut apă, şi ea i-a a dat lapte; În pahar împărătesc i-a adus unt.
5: 26 Cu o mână a luat ţăruşul, Şi cu dreapta ciocanul lucrătorilor, A lovit pe Sisera, i-a despicat capul, I-a sfărâmat şi străpuns tâmpla.
5: 27 El s-a ghemuit: a căzut şi s-a culcat la picioarele ei; S-a ghemuit şi a căzut la picioarele ei; Acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viaţă.
5: 28 Pe fereastră, prin zăbrele, Se uită mama lui Sisera, şi strigă: Pentru ce zăboveşte carul lui să vină? Pentru ce vin carele lui aşa de încet?
5: 29 Cele mai înţelepte dintre femeile ei îi răspund, Şi ea îşi răspunde singură:
5: 30 Negreşit, au găsit pradă! Şi-o împart: O fată, două fete de fiecare om; Pradă de haine vopsite pentru Sisera; Pradă de haine vopsite cusute la gherghef, Două haine vopsite şi cusute la gherghef, De pus pe grumazul biruitorului!
5: 31 Aşa să piară toţi vrăjmaşii Tăi, Doamne! Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele, când se arată în puterea lui. Ţara a avut odihnă patruzeci de ani.
