1: 2 şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine, către Bisericile Galatiei:
1: 3 Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl, şi de la Domnul nostru Isus Hristos!
1: 4 El S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.
1: 5 A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.
1: 6 Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie.
1: 7 Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.
1: 8 Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!
1: 9 Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!
1: 10 Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor, sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.
1: 11 Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine, nu este de obârşie omenească;
1: 12 pentru că, n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.
1: 13 Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia Iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, şi făceam prăpăd în ea;
1: 14 şi cum eram mai înaintat în religia Iudeilor decât mulţi din neamul meu, de o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti.
1: 15 Dar când Dumnezeu care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, şi m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale
1: 16 să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n-am întrebat pe nici un om,
1: 17 nici nu m-am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc.
1: 18 După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa, şi am rămas la el cincisprezece zile.
1: 19 Dar n-am văzut pe nici unul altul dintre apostoli, decât pe Iacov, fratele Domnului.
1: 20 În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint.
1: 21 După aceea m-am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei.
1: 22 Şi eram încă necunoscut la faţă Bisericilor lui Hristos, care sunt în Iudea.
1: 23 Ele auzeau doar spunându-se: Cel ce ne prigonea odinioară, acum propovăduieşte credinţa, pe care căuta s-o nimicească odinioară.
1: 24 Şi slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.
