20: 2 A străbătut ţinutul acesta, şi a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia,
20: 3 unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar Iudeii i-au întins curse. Atunci s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.
20: 4 Avea ca tovarăşi până în Asia pe: Sopater din Berea, fiul lui Pir, Aristarh şi Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei, precum şi Tihic şi Trofim care erau din Asia.
20: 5 Aceştia au luat-o înainte, şi ne-au aşteptat la Troa.
20: 6 Iar noi, după zilele praznicului Azimelor, am plecat cu corabia din Filipi, şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am stat şapte zile.
20: 7 În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii.
20: 8 În odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.
20: 9 Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea, şi a fost ridicat mort.
20: 10 Dar Pavel s-a pogorât, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe, şi a zis: Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.
20: 11 După ce s-a suit iarăşi, a frânt pâinea, a cinat, şi a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat.
20: 12 Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.
20: 13 Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie, şi am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou; pentru că el trebuia să facă drumul pe jos.
20: 14 Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie, şi ne-am dus la Mitilene.
20: 15 De aici am mers pe mare, şi a doua zi am ajuns în faţa insulei Chios. În ziua următoare, de-abia am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion, şi a doua zi am venit la Milet.
20: 16 Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea în Asia; căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii.
20: 17 Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes, şi a chemat pe prezbiterii Bisericii.
20: 18 Când au venit la el, le-a zis: Ştiţi cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintâi, în care am pus piciorul pe pământul Asiei.
20: 19 Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi, şi în mijlocul încercărilor, pe care mi le ridicau uneltirile Iudeilor.
20: 20 Ştiţi că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos, şi nu m-am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ înaintea norodului şi în case,
20: 21 şi să vestesc Iudeilor şi Grecilor: pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos.
20: 22 Şi acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo.
20: 23 Numai, Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.
20: 24 Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba, pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.
20: 25 Şi acum, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia, în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu.
20: 26 De aceea vă mărturisesc astăzi, că sunt curat de sângele tuturor.
20: 27 Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.
20: 28 Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
20: 29 Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;
20: 30 şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.
20: 31 De aceea vegheaţi, şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.
20: 32 Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte, şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.
20: 33 N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.
20: 34 Singuri ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.
20: 35 În toate privinţele v-am dat o pildă, şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi, şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: Este mai ferice să dai decât să primeşti.
20: 36 După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat, şi s-a rugat împreună cu ei toţi.
20: 37 Şi au izbucnit cu toţii în lacrimi, au căzut pe grumazul lui Pavel, şi l-au sărutat.
20: 38 Căci erau întristaţi mai ales de vorba, pe care le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa. Şi l-au petrecut până la corabie.
