9: 2 Apoi i-a trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu, şi să tămăduiască pe cei bolnavi.
9: 3 Să nu luaţi nimic cu voi pe drum, le-a zis El; nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine.
9: 4 În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo, până veţi pleca din locul acela.
9: 5 Şi dacă nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.
9: 6 Ei au plecat, şi au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia, şi săvârşind pretutindeni tămăduiri.
9: 7 Cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvârşite de Isus, şi sta în cumpănă, neştiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morţi;
9: 8 alţii ziceau că s-a arătat Ilie; şi alţii ziceau că a înviat vreun proroc din cei din vechime.
9: 9 Dar Irod zicea: Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta, despre care aud astfel de lucruri? Şi căuta să-L vadă.
9: 10 Apostolii, când s-au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El i-a luat cu Sine, şi S-a dus la o parte, lângă o cetate, numită Betsaida.
9: 11 Noroadele au priceput lucrul acesta, şi au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu, şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare.
9: 12 Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat, şi I-au zis: Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele şi cătunele de primprejur să găzduiască şi să-şi caute de ale mâncării; pentru că aici suntem într-un loc pustiu.
9: 13 Isus le-a zis: Daţi-le voi să mănânce! Dar ei au răspuns: N-avem decât cinci pâini şi doi peşti; afară numai dacă ne vom duce noi înşine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta.
9: 14 Şi erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus a zis ucenicilor Săi: Puneţi-i să şadă jos în cete de câte cincizeci.
9: 15 Aşa au şi făcut: i-au pus pe toţi să şadă jos.
9: 16 Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, şi le-a binecuvântat. Apoi le-a frânt, şi le-a dat ucenicilor să le împartă norodului.
9: 17 Au mâncat toţi, şi s-au săturat; şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărâmiturile rămase.
9: 18 Într-o zi, pe când Se ruga Isus singur deoparte, având cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare: Cine zic oamenii că sunt Eu?
9: 19 Ei I-au răspuns: Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie; alţii zic că a înviat un proroc din cei din vechime.
9: 20 Dar voi, i-a întrebat El, cine ziceţi că sunt? Hristosul lui Dumnezeu! I-a răspuns Petru.
9: 21 Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta.
9: 22 Apoi a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi a treia zi să învie.
9: 23 Apoi a zis tuturor: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.
9: 24 Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mântui.
9: 25 Şi ce ar folosi un om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuşi?
9: 26 Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.
9: 27 Adevărat vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.
9: 28 Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov, şi S-a suit pe munte să Se roage.
9: 29 Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare.
9: 30 Şi iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie,
9: 31 care se arătaseră în slavă, şi vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim.
9: 32 Petru şi tovarăşii lui erau îngreuiaţi de somn; dar, când s-au deşteptat bine, au văzut slava lui Isus, şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El.
9: 33 În clipa când se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus: Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie. Nu ştia ce spune.
9: 34 Pe când vorbea el astfel, a venit un nor, şi i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au înspăimântat, când i-au văzut intrând în nor.
9: 35 Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi.
9: 36 Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut, şi n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.
9: 37 A doua zi, când s-au pogorât de pe munte, o gloată mare a întâmpinat pe Isus.
9: 38 Şi un om din mijlocul mulţimii a strigat: Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el.
9: 39 Îl apucă un duh, şi deodată răcneşte; şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură, şi cu anevoie se duce duhul de la el, după ce l-a stropşit de tot.
9: 40 Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, şi n-au putut.
9: 41 O neam necredincios şi pornit la rău, a răspuns Isus; până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.
9: 42 Pe când venea băiatul, dracul l-a trântit la pământ, şi l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat, şi l-a dat înapoi tatălui său.
9: 43 Şi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu. Pe când toţi se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi:
9: 44 Voi ascultaţi bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor!
9: 45 Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă; şi se temeau să-L întrebe în privinţa aceasta.
9: 46 Apoi le-a venit în gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare.
9: 47 Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaş, l-a pus lângă El,
9: 48 şi le-a zis: Oricine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare.
9: 49 Ioan a luat cuvântul, şi a zis: Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele tău; şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.
9: 50 Nu-l opriţi, i-a răspuns Isus, fiindcă cine nu este împotriva voastră, este pentru voi.
9: 51 Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim.
9: 52 A trimis înainte nişte soli, care s-au dus şi au intrat într-un sat al Samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit.
9: 53 Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim.
9: 54 Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?
9: 55 Isus S-a întors spre ei, i-a certat, şi le-a zis: Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi!
9: 56 Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască. Şi au plecat într-alt sat.
9: 57 Pe când erau pe drum, un om i-a zis: Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.
9: 58 Isus i-a răspuns: Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.
9: 59 Altuia i-a zis: Vino după Mine! Doamne, I-a răspuns el, lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu.
9: 60 Dar Isus i-a zis: Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu.
9: 61 Un altul a zis: Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas bun de la ai mei.
9: 62 Isus i-a răspuns: Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
